Bail-in

Conceptul de recapitalizare internă (engleza bail-in) este un instrument prin care o Autoritate de rezolutie decide reducerea valorii si/sau conversia in titluri de capital a anumitor datorii ale unei institutii de credit (banca) pentru a absorbi pierderile si a o capitaliza intr-o masură suficientă pentru a se conforma din nou cerintelor de autorizare si pentru limitarea diseminarii sentimentului de panică in piață. Cu alte cuvinte, prin procesul de recapitalizare internă, o bancă aflată in dificultate isi poate imbunatatii indicatorii de solvabilitate, lichiditate și altii, in primul rând prin apeland la resurse interne cum ar fi actionarii și deținătorii de alte instrumente de capital. Prin instrumentul de “recapitalizare internă”, autoritățile pot să impună pierderi creditorilor sau să converteasca în acțiuni anumite datorii ale băncii, însă nu în mod generalizat.  Recapitalizarea internă are loc doar în relație cu o bancă aflată în pragul falimentului, iar mecanismul său de funcționare se bazează pe două principii importante: niciun creditor nu va fi tratat mai rău decât în cazul falimentului băncii și trebuie respectată o ierarhie strictă a creanțelor, cu flexibilitate de îndepărtare de la principiul egalității creditorilor în cadrul aceleași clase pentru a se limita riscul sistemic. Recapitalizarea internă se aplică prin utilizarea “principiului cascadei”, primii afectati fiind actionarii bancii, urmati de deținătorii de alte instrumente de capital, alți creditori subordonați si in final persoanele fizice si IMM-urile care au depozite în valoare mai mare de 100.000 euro. (www.bnr.ro)