Capital propriu

Capitalul propriu este definit ca fiind interesul rezidual al acționarilor în activele unei companii, după deducerea tuturor datoriilor sale. Capitalul propriu se constituie din totalitatea fondurilor investite de către actionari la momentul deschiderii afacerii, precum si fondurile reinvestite ulterior sub forma de majorări de capital, alaturi de profiturile reinvestite (atunci cand societatea a avut rezultat pozitiv). Capitalul propriu alături de împrumuturile pe termen lung formeaza capitalurile permanente la dispozitia acționarilor in vederea dezvoltarii activitatii economice. Capitalurile proprii cuprind aporturile de capital, primele de capital, rezervele legale, rezultatul reportat precum si rezultatul exercitiului financiar. In literatura de specialitate, capitalul propriu este asimilat activului net al unei societăți, reprezentand diferența dintre activul si pasivul bilantier. Acesta cuprinde toate bunurile si creantele unei companii raportate la datoriile pe care le are sau suma capitalurilor proprii si a rezultatului financiar net dupa distribuire. Cu alte cuvinte, activul net reprezinta suma pe care actionarii ar primi-o atunci cand s-ar face lichidarea unei firme (suma ramasă din valorificarea activului, dupa ce sunt plătite datoriile).