Stagflația este un fenomen economic rar și problematic, caracterizat de combinația dintre stagnare economică și inflație ridicată. În general, în perioadele de creștere economică, inflația este tolerată și controlată de politicile monetare, iar atunci când economia încetinește, inflația tinde să scadă. Totuși, în condiții de stagflație, aceste două elemente aparent opuse coexistă, ceea ce face ca economia să se confrunte cu o dublă provocare.
Principalele trăsături ale stagflației includ creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, însoțită de o încetinire a creșterii economice și, adesea, de o rată crescută a șomajului. Aceste condiții afectează sever consumul și investițiile, deoarece veniturile reale ale populației scad, iar costurile de producție cresc din cauza scumpirii materiilor prime și a energiei.
Cauzele stagflației pot fi variate. Un factor declanșator frecvent este creșterea bruscă a prețului petrolului, care determină o majorare a costurilor de producție pentru majoritatea industriilor. De asemenea, politicile monetare sau fiscale greșit calibrate pot contribui la această situație prin încercarea de a stimula economia în perioade de criză, dar fără a ține sub control inflația.
Combaterea stagflației este dificilă, deoarece politicile tradiționale fie pentru reducerea inflației (creșterea ratelor dobânzilor), fie pentru stimularea creșterii economice (scăderea ratelor dobânzilor) nu sunt eficiente în mod individual și pot chiar agrava unul dintre aspectele fenomenului.
