Ultima ediție a emisiunii Feel the Markets a adus în prim-plan perspectiva unui investitor cu aproape două decenii de experiență pe piețele financiare. Cătălin Dică a vorbit deschis despre parcursul său investițional, despre lecțiile dure ale crizei din 2008, dar mai ales despre modul în care selectează astăzi companiile de la Bursa de Valori București și indicatorii care fac diferența într-o piață emergentă precum cea din România.
Discuția a depășit zona clasică a cifrelor și a atins un punct esențial pentru investitorii individuali: pe BVB, calitatea managementului și capacitatea de execuție pot cântări mai mult decât orice multiplu de evaluare.
De la fonduri la acțiuni: experiența care a schimbat strategia
Investițiile lui Cătălin Dică au început în urmă cu aproape 20 de ani, inițial prin fonduri de investiții. Criza financiară din 2008 a reprezentat însă un moment de cotitură. A constatat că fondurile au suferit scăderi comparabile cu piața, fără protecția suplimentară pe care o anticipase, iar această experiență l-a determinat să se îndrepte spre investițiile individuale.
A urmat o etapă importantă de expunere pe imobiliare, tratată ca un pilon defensiv într-o perioadă de creștere economică și majorare a veniturilor populației. Odată cu maturizarea acestor investiții, focusul s-a mutat decisiv către bursă. În ultimii cinci–șase ani, portofoliul său este orientat preponderent către acțiuni, cu o abordare mult mai atentă la ciclurile economice și la reacțiile autorităților în perioade de stres.
De ce BVB și nu piețele globale
Aproximativ 90% din expunerea sa este pe piața românească, o alegere justificată prin două argumente clare. Primul este avantajul informațional: conectarea directă la economia locală îi permite să înțeleagă mai bine ce sectoare se dezvoltă, ce investiții se fac și ce tip de companii pot beneficia de aceste tendințe.
Al doilea argument ține de structura pieței. Bursa românească este mai puțin sofisticată din punct de vedere al instrumentelor, iar acest lucru, deși pare un dezavantaj, poate fi benefic pentru investitorii pe termen lung. Lipsa unor mecanisme precum short selling-ul la scară largă reduce presiunea suplimentară la vânzare în perioadele de rezultate slabe și, implicit, volatilitatea extremă. În opinia sa, acest „confort tehnic” oferă investitorului individual timp de reacție și mai puțină concurență în deciziile de alocare.
Un investitor „part-time” cu disciplină clară
Cătălin Dică nu se consideră un investitor full-time. Alocă între cinci și opt ore pe săptămână analizei și monitorizării portofoliului, cu o rutină bine definită: în timpul săptămânii verifică rapid raportările și informațiile relevante, iar în weekend revine asupra acestora pentru o analiză mai aprofundată.
Portofoliul este menținut, de regulă, în jurul a 20 de companii, un nivel considerat optim pentru a păstra echilibrul între diversificare și capacitatea de a urmări atent fiecare deținere.
Indicatorii financiari sunt necesari, dar nu suficienți
Analiza unei companii începe, inevitabil, cu datele financiare: venituri, profit, marje, poziție financiară, capitaluri proprii, grad de îndatorare și raportarea prețului acțiunii la aceste elemente. Pentru piața românească, aceste repere sunt obligatorii, dar nu decisive.
Diferența reală apare în a doua etapă a analizei, unde accentul se mută pe management și acționariat. Invitatul a subliniat că, într-o piață emergentă, istoricul conducerii, modul în care sunt respectate promisiunile și felul în care compania comunică cu investitorii minoritari pot face diferența dintre o investiție reușită și una problematică.
Contează dacă planurile anunțate se materializează, dacă proiectele sunt duse la capăt și dacă există o coerență între discurs și rezultate. În cazul companiilor mari, unde acționarii sunt mai puțin vizibili, analiza se extinde asupra experienței și background-ului echipei de conducere.
Orizontul de timp: investiții gândite în ani, nu în trimestre
Strategia este una clar orientată pe termen lung, cu un orizont de trei până la cinci ani. Un trimestru slab nu reprezintă, în sine, un motiv de ieșire dintr-o companie, atâta timp cât direcția strategică și execuția rămân solide.
Intrările se fac, de regulă, în trepte. O poziție inițială mai mică permite validarea ipotezei investiționale, iar acumularea are loc doar dacă planurile și rezultatele confirmă așteptările. În lipsa acestei validări, ieșirea este acceptată fără atașament emoțional.
Exemple concrete: IT și agribusiness
În sectorul IT, una dintre companiile urmărite și deținute este Connections Consult. Argumentele țin de capacitatea de execuție demonstrată în timp, de comunicarea managementului și de modul în care compania se adaptează la noile tendințe tehnologice, inclusiv la valul de soluții bazate pe AI. Deși sectorul IT este, în opinia sa, penalizat la nivel de percepție, există discrepanțe interesante între preț și fundamentale pentru investitorii dispuși să analizeze în detaliu.
În agribusiness, Agroland Business System este un exemplu de companie aflată într-un proces de transformare. După ani dificili pentru întregul sector, rezultatele financiare s-au îmbunătățit treptat, iar investițiile în zona de producție încep să se reflecte în performanță. Riscurile rămân ridicate, în special din perspectiva îndatorării și a specificului agriculturii, însă execuția mai bună a proiectelor și predictibilitatea crescândă sunt elemente urmărite atent.
Mesajul pentru investitorii la început de drum
În finalul emisiunii, Cătălin Dică a subliniat că piața românească are încă un potențial semnificativ de creștere. Chiar și liderii locali, precum Banca Transilvania, pot continua să se dezvolte într-un proces de convergență cu piețele mai mature din regiune.
Pentru investitorii aflați la început, mesajul este unul clar: răbdarea este esențială. Pe termen lung, într-o economie care crește și într-un mediu în care companiile bine conduse continuă să investească, momentul exact al intrării devine secundar față de disciplina, selecția riguroasă și consecvența strategiei.
Concluzie
Strategia prezentată în Feel the Markets este una pragmatică și adaptată realităților locale: cifrele sunt punctul de plecare, dar decizia finală se bazează pe oameni, pe istoric și pe capacitatea de a livra. Pentru investitorii de la BVB, acesta rămâne, poate, cel mai important filtru.
