Ultima ediție a emisiunii Feel the Markets l-a avut invitat pe Tim Marian – manager de portofoliu, cadru didactic și fost profesionist pe Wall Street – într-o discuție amplă despre starea actuală a piețelor, riscurile care pot schimba trendul și modul în care investitorii își pot calibra portofoliile într-un an pe care îl vede „mai volatil” decât precedentul.
După „un an excepțional pentru activele de risc”, Tim Marian spune că intrăm într-o fază în care randamentele nu mai pot continua la nesfârșit în același ritm, iar 2026 ar putea testa din nou răbdarea investitorilor.
Starea piețelor: „Overvaluation” și probabilitatea unei corecții
Mesajul central al invitatului a fost clar: evaluările sunt ridicate, iar riscul de corecție rămâne subestimat. Tim Marian a descris starea piețelor printr-un singur cuvânt: overvaluation, argumentând că, istoric vorbind, șansele unui randament bun plecând de la nivelurile actuale de evaluare sunt reduse.
În această logică, nu exclude un scenariu în care piețele pot avea pe parcursul anului o scădere de ordinul a 20%, chiar dacă finalul de an nu arată neapărat la fel de dramatic. Pentru investitorii de retail, ideea nu este „ghicirea” minimului, ci construirea unui portofoliu care să poată funcționa și într-un astfel de mediu.
Inflația ar putea reveni, iar dobânzile s-ar putea întoarce în sus
Unul dintre semnalele care ar putea schimba direcția piețelor, în viziunea lui Tim Marian, este revenirea inflației. El a vorbit despre posibilitatea unui nou val inflaționist în SUA, în jurul a 4%, suficient cât să pună presiune pe bănci centrale și, implicit, pe costul banilor.
De aici derivă și o consecință importantă: într-un scenariu cu inflație mai încăpățânată, dobânzile ar putea să nu scadă atât de mult pe cât anticipează consensul, iar în anumite contexte pot apărea chiar episoade de re-accelerare a randamentelor. Tim a subliniat că impactul cel mai puternic nu ar fi neapărat la corporațiile mari, care au acces diversificat la finanțare, ci la nivelul consumatorului – credite ipotecare, costuri de finanțare, presiune pe bugetele gospodăriilor.
Recesiune „în cifre” vs. recesiune „în viața reală”: jobless expansion și sentimentul consumatorului
Un punct interesant al dialogului a fost diferența dintre datele macro „oficiale” și realitatea resimțită de populație. Tim Marian a descris SUA ca fiind, în esență, într-o recesiune la nivelul experienței de zi cu zi, chiar dacă statistic PIB-ul poate arăta bine. Ideea de „jobless expansion” – o expansiune vizibilă pe bilanțurile companiilor, dar mai puțin simțită de angajatul de rând – a fost una dintre concluziile cheie.
În opinia lui, indicatorii de tip consumer sentiment sunt adesea insuficienți, iar comportamentul concret al consumatorului (cum compară prețurile, cât ezită la cumpărături) spune mai mult despre încredere decât multe sondaje.
Aur, cupru și „povestea” contradicțiilor din piață
Discuția despre mărfuri a plecat de la un paradox: maxime în aur și maxime în cupru în același timp. Cuprul, spune Tim, „spune o poveste” despre expansiune economică și cerere industrială, în timp ce aurul, la niveluri foarte ridicate, este mai degrabă un mix de speculație, momentum și FOMO, decât un activ susținut de utilitate economică.
Pentru intervale mai joase, aurul poate fi explicat de temele de de-dollarization și de acumulările băncilor centrale, însă la niveluri foarte ridicate, argumentul devine tot mai mult „momentum trade”.
Bitcoin și crypto: tehnologia e valoroasă, dar riscul se mută către „altcoins”
Tim Marian a nuanțat: blockchain-ul ca tehnologie i se pare „extraordinar”, însă piața crypto rămâne foarte sensibilă la cicluri speculative. Bitcoin are șanse să persiste tocmai prin statutul său de „prim venit”, dar pentru multe altcoins vede un risc de tip „NFT déjà vu” – valuri de popularitate urmate de dispariție din atenție și pierderi pentru investitorii nepregătiți.
Ce urmărește un manager de portofoliu în 2026: jobless claims, fund flows și free cashflow
Întrebat despre indicatorii relevanți, Tim Marian a punctat trei repere:
Primul este free cashflow, ca bază pentru evaluarea solidității unei companii. Al doilea – surprinzător pentru unii – este initial jobless claims, pe care îl consideră util pentru a observa impactul real al AI asupra pieței muncii. Al treilea este zona de fund flows, mai ales pe ETF-uri: unde intră capitalul și de unde iese, pentru că aceasta poate confirma sau infirma rapid „poveștile” de piață (rotații, momentum, schimbări de preferințe regionale).
Obligațiuni: de ce preferă „short duration” într-un scenariu cu inflație în creștere
În zona fixed income, Tim Marian a spus că, dacă scenariul de bază este inflație mai ridicată și dobânzi posibil mai sus, atunci long duration poate deveni periculos, iar o abordare de tip short duration are sens prin flexibilitate: pierderi potențial mai mici la mișcări adverse și posibilitatea de a rebalansa către acțiuni în momente de corecție.
Mesajul implicit: obligațiunile nu sunt doar „parcarea” banilor, ci pot deveni o piesă de portofoliu care îți dă muniție pentru a cumpăra în scăderi, dacă ai reguli clare de rebalansare.
ETF-uri, diversificare și riscul de „hiperdiversificare”
În discuția despre ETF-uri și strategii (inclusiv momentum), Tim Marian a atras atenția că multe randamente sunt explicate de expunerea sectorială și de factorii de piață, nu neapărat de selecția fină a companiilor. În același timp, el a criticat o problemă din ce în ce mai frecventă: hiperdiversificarea.
Diversificarea reduce riscul, dar nu garantează randamente. Un portofoliu cu „sute de poziții” poate ajunge să semene cu un index prost optimizat, fără șanse reale de performanță, mai ales dacă investitorul nu înțelege corect conceptul de risk-adjusted return.
România și riscul de lichiditate: „când vrei să vinzi, vrea toată lumea”
Un segment important pentru publicul Financial Market a fost cel despre piața locală. Tim Marian a subliniat problema lichidității și efectul de „liquidity vacuum”: în momente de stres, când investitorii vor să iasă simultan, găsirea contrapărții devine dificilă, iar mișcările se amplifică.
În plus, el a fost rezervat față de titlurile de stat românești în euro la randamente în jur de 6%, argumentând că, din perspectiva sa, raportul risc-randament nu este suficient de atractiv comparativ cu alternativele disponibile pe piețe mai profunde (inclusiv private credit).
Unde e riscul mai mare: Europa sau SUA?
Concluzia a fost nuanțată: volatilitatea este mai mare în SUA, însă riscul sistemic îl vede mai mare în Europa. Pentru investitorii orientați spre potențial pe termen lung, SUA rămâne atractivă, chiar dacă drumul poate fi „neplăcut” în perioadele de corecție. Europa poate oferi o experiență mai calmă, dar cu randamente potențial mai mici.
Concluzia emisiunii Feel the Markets: două riscuri pe care piața le poate subestima
În final, Tim Marian a identificat două riscuri majore: private credit – zonă care merită investigată atent – și posibilitatea ca AI să nu livreze accelerarea de productivitate pe care o „price-uiesc” deja multe evaluări din piață.
Iar dacă vine un sell-off substanțial, regula rămâne aceeași: „correlation equals one” – toate scad. Diferența, a punctat invitatul, este cât de mult scad și cine are flexibilitatea să profite de acel moment.
