Deși lipsesc statisticile oficiale produse de guvern, în această săptămână au fost publicate numeroase alte rapoarte de date – și nu arată deloc bine. Slăbirea activității economice și răcirea pieței muncii vor cântări probabil mai mult decât preocupările legate de inflația generată de tarife, ceea ce face ca Fed să fie așteptată să reducă din nou dobânzile în octombrie și decembrie.
Închiderea guvernului înseamnă mai puține date oficiale
Blocajul guvernamental înseamnă că nu există prea multe date economice „oficiale” disponibile, dar continuăm să primim cifre din partea altor organizații.
Astăzi, indicele ISM pentru servicii aferent lunii septembrie a venit mai slab decât se aștepta, coborând de la 52 (zonă de creștere) la 50 (nivel asociat cu stagnarea). Prognoza consensului era de 51,7, dar rezultatul a fost chiar sub toate estimările individuale colectate de Bloomberg.
Detaliile arată că activitatea de afaceri a scăzut la 49,9 de la 55,0 – cel mai slab rezultat de la perioada de blocaj din timpul pandemiei, în mai 2020 – în timp ce comenzile noi au scăzut de la 56,0 la 50,4.
Componenta privind ocuparea forței de muncă a urcat la 47,2 de la 46,5, dar fiind tot sub nivelul de 50, această creștere indică doar o încetinire a ritmului pierderilor de locuri de muncă.
Piața muncii slăbește, inflația rămâne pe plan secund
Chiar dacă nu am avut astăzi raportul oficial privind locurile de muncă, datele ADP privind angajările în sectorul privat publicate mai devreme în săptămână arată că piața muncii continuă să se răcească, iar raportul JOLTS privind posturile vacante indică acum că sunt mai mulți șomeri în SUA decât locuri de muncă disponibile.
În același timp, rata demisiilor – un indicator al mobilității și încrederii angajaților – încetinește, ceea ce sugerează că creșterea salariilor ar putea scădea sub 3% la începutul lui 2026. Această combinație de creștere economică sub potențial și slăbirea pieței muncii va fi, credem noi, determinantă pentru deciziile Fed privind dobânzile.
Există în continuare temeri legate de impactul tarifelor asupra prețurilor și inflației, iar componenta „prețuri plătite” din raportul ISM nu a ajutat – aceasta a crescut la 69,4 de la 69,2, mult peste nivelul de 50. Totuși, tarifele s-au transmis mai lent decât se anticipa în indicatorii-cheie de inflație pe care Fed îi urmărește, precum IPC și deflatorul PCE.
Astfel, balanța riscurilor pentru mandatul dual al Fed – stabilitatea prețurilor și ocuparea maximă a forței de muncă – justifică aducerea politicii monetare mai aproape de un nivel „neutru”, cu reduceri ale dobânzii de 25 puncte de bază așteptate la ședințele FOMC din octombrie și decembrie.
