Anul 2025 va rămâne în istorie drept momentul în care regulile comerțului global s-au schimbat radical. Anunțarea unui set amplu de tarife de către președintele SUA, Donald Trump, în baza International Emergency Economic Powers Act, a declanșat ajustări rapide în fluxurile comerciale.
Anticiparea creșterilor de preț a determinat un val de „frontloading”, în special în Statele Unite, importatorii grăbindu-se să își asigure stocuri pentru a doua parte a anului, ceea ce a devansat chiar și sezonul de vârf al transportului containerizat.
În pofida acestor șocuri, comerțul global a demonstrat o reziliență peste așteptări. SUA reprezintă aproximativ 14% din importurile globale, iar o parte importantă dintre exportatorii chinezi afectați de tarife au reușit să redirecționeze livrările către alte piețe. Per ansamblu, volumul comerțului mondial este estimat să fi crescut cu 4,2% în 2025, peste anticipații, evoluție susținută în principal de primele două trimestre și de efectele temporare ale frontloading-ului.
În a doua jumătate a anului trecut, ritmul s-a temperat vizibil, iar pentru 2026, odată cu dispariția acestor efecte excepționale, creșterea comerțului global este așteptată să încetinească puternic, spre un interval de doar 0,5%–1%.
Volatilitate ridicată și protecționism persistent
Debutul anului 2026 confirmă că volatilitatea va rămâne o caracteristică structurală a comerțului internațional. Amenințările cu noi tarife la adresa Europei și Canadei, precum și tensiunile geopolitice recurente, subliniază faptul că instrumentele comerciale sunt tot mai des utilizate ca arme de politică strategică. În acest context, expirarea acordului comercial SUA–China în octombrie 2026 reprezintă un nou potențial catalizator de incertitudine.
Pe fond, protecționismul continuă să frâneze dinamica schimburilor comerciale. Deși comerțul nu se contractă, el încetinește și se transformă, într-un proces de fragmentare și regionalizare tot mai pronunțat, în care eficiența este adesea subordonată considerentelor geopolitice.
Diferențe regionale tot mai accentuate
Sub suprafața cifrelor agregate se ascund discrepanțe importante. Asia rămâne motorul comerțului global și este așteptată să continue să depășească restul lumii ca ritm de creștere. În schimb, comerțul extern al zonei euro a stagnat în ultimele trimestre, costurile energetice ridicate afectând competitivitatea exporturilor industriale, în special către China și SUA.
Germania, cea mai mare economie din zona euro, a resimțit schimbări majore în 2025. Exportatorii chinezi au devenit competitori direcți în sectoare tradițional dominate de companiile germane, precum industria auto, farmaceutică și componentele industriale. Drept urmare, exporturile germane către piețe din afara UE au încetinit, iar China a depășit SUA ca principal partener comercial al Germaniei, pe fondul creșterii importurilor.
China rămâne „fabrica lumii”, în ciuda reconfigurărilor
În pofida eforturilor SUA și Europei de a reduce dependența de China, realitatea economică arată că această tranziție este dificil de realizat pe termen scurt. Excedentul comercial al Chinei a atins un nivel record de 1.200 miliarde de dolari în 2025, exporturile fiind redirecționate către Asia, America Latină și Europa. Țări precum Vietnam sau Coreea de Sud joacă un rol tot mai important ca hub-uri de asamblare și reexport, alimentând creșterea rapidă a comerțului intra-asiatic.
În Uniunea Europeană, inițiative precum Critical Raw Materials Act sau potențialele cerințe „Made in Europe” semnalează o dorință clară de autonomie strategică. Totuși, costurile ridicate ale relocării producției și capacitatea industrială masivă a Chinei limitează amploarea acestui proces. Mai degrabă decât o revenire a producției în Europa, se conturează o regionalizare a lanțurilor de aprovizionare în Asia.
Lanțuri de aprovizionare sub presiune
Lanțurile globale de aprovizionare rămân tensionate, afectate de conflicte geopolitice, sancțiuni, blocaje maritime și incertitudini logistice. Fiabilitatea transportului containerizat s-a stabilizat în jurul a 60%, mult sub nivelurile istorice de 75%–80%.
Chiar dacă o reluare mai amplă a traficului prin Marea Roșie ar putea reduce costurile de transport, riscurile geopolitice din Orientul Mijlociu și evoluția conflictului din Ucraina mențin un grad ridicat de imprevizibilitate.
În acest context, companiile își prioritizează reziliența în detrimentul eficienței pure a costurilor. Diversificarea furnizorilor, creșterea stocurilor de siguranță și restructurarea lanțurilor logistice devin strategii-cheie pentru gestionarea riscurilor.
Concluzie: o nouă eră a comerțului global
Comerțul global intră într-o nouă fază, caracterizată de creștere mai lentă, fragmentare și volatilitate persistentă. Deși reziliența demonstrată în 2025 oferă un punct de sprijin, impactul noii ordini comerciale globale va fi resimțit pe deplin în 2026. Pentru investitori și companii, adaptabilitatea și gestionarea riscului devin esențiale într-un mediu în care geopolitica domină tot mai mult deciziile economice.
