Debutul anului 2026 aduce o serie de cutremure geopolitice neașteptate, iar Europa pare insuficient pregătită pentru a gestiona destrămarea regulilor vechii ordini internaționale și conturarea unei noi arhitecturi globale, accelerate de acțiunile președintelui american Donald Trump.
La mai puțin de o săptămână de la începutul anului, Statele Unite nu doar că au contribuit la îndepărtarea de la putere a liderului venezuelean Nicolas Maduro, dar au lansat amenințări la adresa Columbiei, Iranului, Cubei și Mexicului. În paralel, Washingtonul și-a îndreptat atenția către Groenlanda, teritoriu aparținând Danemarcei, stat membru UE și NATO, evocând inclusiv posibilitatea utilizării forței militare și punând sub semnul întrebării însăși coerența și viitorul NATO.
Pe fondul războiului din Ucraina, eforturile liderilor europeni de a consolida garanții de securitate într-un eventual acord de pace par marginale în raport cu amploarea noilor potențiale revendicări teritoriale care captează atenția globală.
Europa, între stagnare economică și izolare geopolitică
Percepută de restul lumii drept „Lumea Veche”, Europa pare să fi rămas în urmă față de alte blocuri de putere. Economia evoluează lent, iar izolarea geopolitică și lipsa de influență contrastează puternic cu poziționarea agresivă a marilor puteri regionale precum Statele Unite, Rusia și China. Analiștii avertizează că ne aflăm într-un moment periculos pentru Europa și pentru ordinea internațională bazată pe reguli, care este acum serios contestată.
„Ceea ce s-a întâmplat în Venezuela și discuțiile despre Groenlanda, Cuba sau Columbia ne duc pe un teritoriu complet necunoscut și trebuie să fim extrem de atenți”, a declarat Wang Huiyao, fondator și președinte al Center for China and Globalization, într-un interviu pentru CNBC. În opinia sa, comunitatea internațională trebuie să acționeze concertat pentru a limita abordările unilaterale, iar situația reprezintă un semnal de alarmă major pentru statele europene aliate tradițional cu SUA.
Europa simte pericolul
Liderii europeni sunt conștienți de riscurile multiple: războiul din Ucraina, incertitudinea unui acord de pace și posibilitatea unui conflict diplomatic – sau mai mult – cu SUA în legătură cu Groenlanda. Reuniți marți, oficialii europeni au discutat garanții de securitate pentru Ucraina și au transmis un mesaj ferm privind statutul insulei arctice: „Groenlanda aparține poporului său. Doar Danemarca și Groenlanda pot decide asupra viitorului lor”.
Miercuri dimineață, diplomația europeană a intrat într-o fază intensă. Ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a declarat că a discutat cu secretarul de stat american Marco Rubio, care ar fi exclus scenariul unei intervenții de tip Venezuela în Groenlanda. Potrivit The Wall Street Journal, administrația Trump ar lua în calcul achiziționarea Groenlandei de la Danemarca, nu o invazie militară, deși Casa Albă a confirmat că „toate opțiunile” sunt analizate.
Premierul danez Mette Frederiksen a avertizat că un atac al SUA asupra unui stat NATO ar paraliza complet alianța.
O criză existențială a relației transatlantice?
Nu este prima dată când parteneriatul transatlantic se clatină sub conducerea lui Trump. Președintele american și-a exprimat în repetate rânduri nemulțumirea față de Europa, criticând nivelul redus al cheltuielilor de apărare, investițiile și dinamica economică. În noua strategie de securitate națională, SUA au avertizat că Europa riscă irelevanța, iar Trump a catalogat liderii europeni drept „slabi”, descriind continentul ca fiind „în declin”.
Deși reacțiile oficialilor europeni au fost iritate, întrebarea incomodă rămâne: există un sâmbure de adevăr în aceste critici?
Analistul Ian Bremmer, fondator al Eurasia Group, a declarat pentru CNBC că Washingtonul spune Europei lucruri pe care liderii europeni le știu deja și încearcă să le corecteze. Diferența majoră, subliniază el, este că Europa dorește să se întărească din interior, nu să se fragmenteze.
Dacă însă valorile fundamentale nu mai sunt împărtășite de ambele părți ale Atlanticului, SUA nu mai pot fi considerate un aliat de încredere, ceea ce ar reprezenta o criză existențială pentru alianța transatlantică. Rămâne de văzut ce măsuri concrete sunt dispuse să adopte capitalele europene pentru a răspunde acestei noi realități geopolitice.
