Indicatorul Buffett, cunoscut și sub denumirea de Market Cap to GDP Ratio, este un instrument macroeconomic utilizat pentru a evalua dacă piața bursieră este supraevaluată sau subevaluată în raport cu dimensiunea economiei reale. Conceptul pornește de la ideea că valoarea totală a companiilor listate la bursă ar trebui, într-o anumită măsură, să reflecte starea și dimensiunea economiei naționale.
Indicatorul a fost popularizat de Warren Buffett în anul 2001, într-un interviu publicat în revista Fortune, unde acesta l-a descris drept „cel mai bun indicator unic pentru a vedea unde se află evaluările generale ale pieței”. Formula de calcul este simplă:
Un raport de sub 75% indică o piață subevaluată, între 75% și 120% o evaluare apropiată de normal, iar peste 120% o piață supraevaluată. În perioada de vârf a bulei „dot-com”, indicatorul depășea 140%, iar în timpul crizei financiare din 2008 coborâse sub 70%. După pandemia din 2020, pe fondul dobânzilor scăzute și al aprecierii companiilor de tehnologie, raportul a atins niveluri record, între 180% și 200%, sugerând o piață semnificativ supraevaluată față de economia reală.
Deși este un instrument util pentru analiza macroeconomică pe termen lung, indicatorul Buffett are limite. Într-o economie globalizată, o parte importantă a profiturilor companiilor americane provine din afara SUA, ceea ce poate distorsiona raportul față de PIB-ul național. Totuși, el rămâne un reper de bază pentru investitorii care urmăresc ciclurile de piață și gradul de risc sistemic.
Prin urmare, indicatorul Buffett oferă o perspectivă de ansamblu asupra „temperaturii” pieței și este adesea folosit pentru a evalua dacă este momentul potrivit de a cumpăra sau, dimpotrivă, de a deveni mai precaut.
