Quantitative Tightening, tradus în română ca înăsprire cantitativă, reprezintă o politică monetară prin care o bancă centrală — precum Rezerva Federală a SUA (Fed) sau Banca Centrală Europeană (BCE) — reduce lichiditatea din economie prin diminuarea activelor deținute în propriul bilanț. În esență, QT este opusul politicii de Quantitative Easing (QE), utilizată pentru stimularea economiei în perioade de criză.
Procesul de înăsprire cantitativă are loc atunci când banca centrală vinde titluri de stat și alte active financiare pe care le-a cumpărat anterior în cadrul programelor de relaxare monetară sau lasă aceste instrumente să ajungă la maturitate fără a le înlocui. Astfel, volumul de bani aflați în circulație scade treptat, iar lichiditatea din sistemul financiar se restrânge.
Scopul acestei măsuri este de a temperara inflația și de a normaliza condițiile monetare, mai ales după perioade în care dobânzile au fost menținute la niveluri extrem de reduse. Reducerea lichidității din piață determină, în general, o creștere a randamentelor obligațiunilor, o scumpire a creditării și o evaluare mai atentă a riscurilor de către investitori.
Totuși, aplicarea QT necesită un echilibru delicat. Dacă procesul este implementat prea rapid sau într-un moment de fragilitate economică, el poate duce la volatilitate pe piețele financiare, scăderea valorii activelor și încetinirea creșterii economice.
Un exemplu recent este decizia Rezervei Federale din 2025 de a încheia programul de QT, după mai bine de doi ani de reducere a bilanțului, pe fondul semnelor de încetinire economică și al scăderii presiunilor inflaționiste.
Prin urmare, Quantitative Tightening reprezintă unul dintre principalele instrumente prin care băncile centrale ajustează fluxul de bani din economie, contribuind la stabilitatea financiară și controlul inflației.
