Share buyback program

Un „share buyback program”, cunoscut în limba română drept program de răscumpărare a acțiunilor proprii, este operațiunea prin care o companie își cumpără propriile acțiuni de pe piață sau direct de la acționari.

Răscumpărările reprezintă, alături de dividende, una dintre principalele modalități prin care companiile returnează capital investitorilor. Efectele celor două instrumente sunt însă diferite: dividendul oferă acționarului un venit imediat, în timp ce buyback-ul poate majora participația relativă a investitorilor care își păstrează acțiunile.

Ce este un share buyback program?

În cadrul unui program de răscumpărare, compania folosește o parte din numerarul disponibil pentru a cumpăra propriile acțiuni. Titlurile răscumpărate pot fi:

• anulate, reducând definitiv numărul acțiunilor existente;

• păstrate ca acțiuni proprii sau acțiuni de trezorerie;

• folosite ulterior pentru programe de remunerare a angajaților și conducerii;

• utilizate în cadrul unor achiziții sau operațiuni corporative.

În România, autorizarea răscumpărării este acordată, în mod obișnuit, de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor. Aceasta stabilește numărul maxim de acțiuni, intervalul de preț și perioada programului, care nu poate depăși 18 luni. Conform Legii societăților, valoarea nominală a acțiunilor proprii deținute nu poate depăși, ca regulă generală, 10% din capitalul social subscris. Plata trebuie realizată din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile, fără folosirea rezervelor legale. Legea societăților nr. 31/1990

Pe perioada în care sunt deținute de companie, acțiunile proprii nu beneficiază de dividende, iar drepturile de vot aferente sunt suspendate.

De ce își răscumpără companiile propriile acțiuni?

1. Conducerea consideră că acțiunile sunt subevaluate

Un program de buyback poate transmite mesajul că managementul consideră că prețul de piață nu reflectă valoarea reală a companiei.

Dacă acțiunile sunt într-adevăr subevaluate, răscumpărarea lor poate reprezenta o utilizare eficientă a capitalului. Compania cumpără un activ – propriile acțiuni – la un preț mai mic decât valoarea sa estimată.

Totuși, anunțarea unui program nu reprezintă automat o dovadă că acțiunea este ieftină. Managementul poate supraestima perspectivele companiei sau poate cumpăra titlurile la o evaluare prea ridicată.

2. Compania dispune de numerar excedentar

Companiile mature pot genera mai mult numerar decât au nevoie pentru investiții, achiziții sau rambursarea datoriilor. Surplusul poate fi returnat acționarilor prin dividende sau răscumpărări.

Buyback-ul este, de regulă, mai flexibil decât dividendul. Reducerea unui dividend este interpretată deseori negativ de investitori, în timp ce diminuarea temporară a răscumpărărilor provoacă, de obicei, o reacție mai puțin severă.

3. Crește profitul pe acțiune

Atunci când numărul acțiunilor aflate în circulație scade, profitul companiei este împărțit între mai puține titluri. În consecință, profitul pe acțiune – EPS – poate crește chiar dacă profitul net rămâne neschimbat.

De exemplu, o companie are:

• profit net de 100 de milioane de lei;

• 10 milioane de acțiuni;

• un EPS de 10 lei.

Dacă răscumpără și anulează un milion de acțiuni, iar profitul rămâne la 100 de milioane de lei, EPS-ul urcă la aproximativ 11,11 lei.

Creșterea EPS nu înseamnă însă că businessul a devenit automat mai profitabil. Este, în acest caz, efectul reducerii numărului de acțiuni.

4. Compensează diluarea produsă de remunerarea în acțiuni

Unele companii își recompensează angajații și conducerea prin acțiuni sau opțiuni. Emiterea acestor titluri crește numărul acțiunilor aflate în circulație și diluează participațiile investitorilor existenți.

Răscumpărările pot compensa această diluare. Investitorii trebuie însă să urmărească evoluția netă a numărului de acțiuni, nu doar valoarea brută a programului de buyback.

5. Optimizează structura capitalului

O companie poate considera că deține prea mult numerar sau că ponderea capitalurilor proprii este prea mare în raport cu datoriile. Prin răscumpărarea acțiunilor, managementul poate ajusta structura de finanțare și poate îmbunătăți anumite rate de rentabilitate, precum rentabilitatea capitalurilor proprii – ROE.

Utilizarea datoriilor pentru finanțarea buyback-ului mărește însă riscul financiar și costurile cu dobânzile.

Cum influențează buyback-ul cotația?

În teorie, un program de răscumpărare poate susține prețul acțiunilor prin mai multe mecanisme.

În primul rând, compania devine un cumpărător suplimentar în piață. Cererea creată poate susține cotația, mai ales în cazul unor emitenți cu lichiditate redusă.

În al doilea rând, reducerea numărului de acțiuni poate crește EPS-ul. Dacă investitorii păstrează același multiplu de evaluare, un EPS mai mare poate conduce la un preț teoretic mai ridicat.

În al treilea rând, programul poate fi interpretat ca un semnal de încredere transmis de management.

Efectul pozitiv nu este însă garantat. În momentul răscumpărării, numerarul iese din companie, ceea ce reduce activele și valoarea capitalurilor proprii. Dacă societatea cumpără acțiunile la un preț prea mare, operațiunea poate distruge valoare pentru acționarii rămași.

Un buyback este favorabil în special atunci când:

• compania are un bilanț solid;

• dispune de numerar peste necesarul operațional;

• nu sacrifică investiții profitabile;

• acțiunile sunt cumpărate sub valoarea lor intrinsecă;

• răscumpărarea reduce efectiv numărul acțiunilor.

Programul poate fi nefavorabil dacă este finanțat prin datorii excesive, dacă acțiunile sunt supraevaluate sau dacă este folosit în principal pentru a cosmetiza indicatorul EPS.

Ce reguli trebuie respectate de companiile listate?

Pentru programele care urmăresc protecția juridică prevăzută de reglementările europene împotriva abuzului de piață, emitentul trebuie să publice înainte de începerea tranzacțiilor scopul programului, suma maximă alocată, numărul maxim de acțiuni și durata autorizării.

Regulile europene stabilesc și condiții privind prețul și volumul tranzacțiilor. Printre acestea se numără, în anumite condiții, limita de 25% din volumul mediu zilnic tranzacționat. Tranzacțiile trebuie raportate autorității competente și publicate în termenele prevăzute de legislație. Regulamentul delegat UE 2016/1052

Investitorii trebuie să facă diferența între:

• aprobarea programului de către acționari;

• anunțarea intenției de răscumpărare;

• achizițiile efectiv realizate;

• anularea acțiunilor cumpărate.

O companie poate primi aprobarea pentru un program, dar să nu utilizeze integral suma sau numărul maxim de acțiuni.

Este buyback-ul mai avantajos fiscal decât dividendul?

Răspunsul scurt este: poate fi mai avantajos pentru anumite categorii de investitori, dar nu în toate situațiile.

Dividendele

Pentru persoanele fizice din România, dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 sunt impozitate cu 16% din suma brută. Impozitul este reținut la sursă, indiferent dacă investitorul are sau nu nevoie de acel venit. Legea nr. 141/2025

La acesta se poate adăuga CASS dacă veniturile cumulate relevante ale persoanei depășesc plafoanele prevăzute de Codul fiscal.

Răscumpărările

Investitorul care își păstrează acțiunile nu încasează bani și, în principiu, nu datorează imediat un impozit doar pentru că societatea realizează un buyback. Beneficiul său este indirect: după anularea titlurilor răscumpărate, deține o participație procentuală mai mare din companie.

Impozitarea apare atunci când investitorul își vinde acțiunile și realizează un câștig.

Pentru tranzacțiile efectuate prin intermediarii eligibili prevăzuți de Codul fiscal, în 2026 câștigurile sunt impozitate prin reținere la sursă cu:

• 3%, pentru acțiunile deținute cel puțin 365 de zile;

• 6%, pentru acțiunile deținute mai puțin de 365 de zile.

Impozitul se aplică asupra câștigului, nu asupra întregii valori a vânzării. Legea nr. 239/2025

Regimul poate fi diferit pentru tranzacțiile care nu sunt efectuate prin intermediarii eligibili din România, iar posibilitatea compensării pierderilor depinde de regimul fiscal aplicabil.

Exemplu simplificat

Să presupunem că un investitor deține acțiuni de 10.000 de lei.

Dacă primește un dividend brut de 1.000 de lei, impozitul de 16% este de 160 de lei, înainte de eventuala obligație privind CASS.

Într-un program de buyback, investitorul care nu vinde nu primește numerar și nu are un impozit imediat. Dacă valoarea participației sale crește și vinde ulterior cu un câștig de 1.000 de lei, impozitul ar putea fi de 30 sau 60 de lei în regimul cu reținere la sursă, în funcție de perioada de deținere.

Comparația este orientativă. Creșterea prețului nu este garantată, iar dividendul și aprecierea capitalului nu sunt economic identice.

Buyback sau dividende: care variantă este mai bună?

Din perspectivă fiscală, răscumpărarea poate fi mai eficientă pentru un investitor care nu vinde, deoarece îi permite să amâne momentul impozitării. În plus, atunci când vinde, impozitul se aplică asupra câștigului, nu asupra întregii sume încasate.

Totuși, pentru un investitor care urmărește venituri periodice, dividendele oferă un flux de numerar mai transparent și mai predictibil. Buyback-ul nu garantează nici aprecierea acțiunii și nici recuperarea de către acționari a capitalului utilizat de companie.

Ce trebuie să urmărească investitorii?

Atunci când analizează un program de răscumpărare, investitorii ar trebui să verifice:

• suma maximă aprobată și valoarea cumpărărilor efectiv realizate;

• prețul mediu plătit de companie;

• evoluția numărului de acțiuni aflate în circulație;

• dacă acțiunile sunt anulate sau folosite pentru remunerarea conducerii;

• nivelul numerarului și al datoriilor;

• evaluarea companiei în momentul răscumpărării;

• investițiile la care compania renunță pentru a finanța programul;

• efectul asupra EPS, fluxului de numerar și capitalurilor proprii.

Concluzie

Un share buyback program poate crea valoare atunci când o companie solidă își răscumpără acțiunile la un preț atractiv, fără să își afecteze investițiile sau stabilitatea financiară. Programul reduce oferta de acțiuni, poate majora EPS-ul și poate susține cotația.

Răscumpărarea nu este însă automat un semnal pozitiv. Dacă societatea plătește prea mult, se împrumută excesiv sau folosește operațiunea doar pentru a cosmetiza rezultatele pe acțiune, buyback-ul poate distruge valoare.

Fiscal, răscumpărările pot fi mai eficiente decât dividendele pentru unii investitori români, mai ales prin amânarea impozitării și taxarea doar a câștigului realizat. Avantajul trebuie însă analizat în funcție de perioada de deținere, intermediar, rezidența fiscală și eventuala obligație de plată a CASS.

Materialul are scop informativ și educațional și nu reprezintă consultanță fiscală sau recomandare de investiții.