Dublul mandat al liderilor corporativi: tranziție energetică și protejarea naturii
Liderii companiilor din întreaga lume se confruntă astăzi cu o dublă provocare: trebuie să accelereze producția de energie verde (regenerabilă) pentru reducerea emisiilor, dar, în același timp, să protejeze și să refacă ecosistemele naturale.
Mult timp, aceste două obiective au părut contradictorii – câmpurile fotovoltaice nu seamănă cu pădurile sau pășunile, iar turbinele eoliene pot afecta rutele păsărilor migratoare. Dar, privite în profunzime, energia regenerabilă și biodiversitatea pot coexista, chiar se pot sprijini reciproc.
„Tranziția energetică poate fi un instrument de restaurare a naturii – depinde doar de modul în care o construim”, subliniază Gerben Hieminga, economist la ING și autorul studiului.
Cum pot energiile regenerabile susține biodiversitatea
Cercetările arată că impactul proiectelor solare și eoliene asupra biodiversității poate fi pozitiv sau negativ, în funcție de amplasare și design.
• Instalarea parcurilor eoliene pe habitate marine sensibile sau în zone de migrație a păsărilor poate avea efecte distructive.
• În schimb, instalarea panourilor solare pe terenuri agricole degradate poate stimula refacerea biodiversității, prin reintroducerea vegetației și atragerea insectelor polenizatoare.
Există deja exemple concrete care arată cum energia regenerabilă și natura pot merge mână în mână:
• Panourile solare pot fi combinate cu plantări de flori și ierburi native, transformând zonele industriale în habitate pentru albine și mici mamifere.
• În parcurile eoliene offshore, structurile metalice ale turbinelor pot deveni recife artificiale, adăpostind specii de pești și crustacee, mai ales acolo unde pescuitul este restricționat.
Soluții cu cost redus, dar cu impact major
Integrarea elementelor care sprijină biodiversitatea nu presupune costuri mari. Gardurile prietenoase cu fauna costă aproximativ la fel ca cele standard iar structurile pentru panouri solare mai înalte sau folosirea semințelor native reprezintă doar un procent mic din costul total al proiectului.
Unele inițiative pot chiar genera venituri suplimentare. De exemplu, creșterea moluștelor în jurul turbinelor eoliene offshore poate deveni o nouă sursă de profit.
În zonele afectate de secetă sau deșertificare, panourile solare pot aduce beneficii directe – oferă umbră culturilor, reduc evaporarea și sprijină agricultura sustenabilă. Modelele agrivoltaice, care combină energia solară cu producția agricolă, devin astfel esențiale pentru protejarea ecosistemelor și menținerea securității alimentare.
Piața creditelor de carbon și natură – o soluție incompletă
Tot mai mulți dezvoltatori de energie verde încearcă să monetizeze beneficiile ecologice prin piețele voluntare de carbon, însă sistemele de „nature credits” sunt încă la început.
De exemplu:
• Marea Britanie a introdus politica Biodiversity Net Gain, care impune un minim de 10% creștere a biodiversității pentru proiectele de energie regenerabilă.
• În UE, noul regulament Carbon Removals and Carbon Farming Certification (CRCF) va cere din 2026 monitorizarea biodiversității pentru proiectele de captare a carbonului.
Totuși, monetizarea directă a beneficiilor pentru natură rămâne limitată, iar veniturile suplimentare din creditele de carbon acoperă doar măsuri de bază, nu proiecte de amploare.
De ce este nevoie de reglementare
Experiența ultimilor ani arată că piața singură nu poate asigura rezultate pozitive pentru natură. Dezvoltatorii sunt presați să reducă costurile și să maximizeze profitul, ceea ce duce adesea la compromisuri ecologice. De aceea, reglementările și criteriile clare privind impactul asupra mediului devin esențiale.
Hieminga atrage atenția că natura este un bun public, care justifică investiții și politici publice dedicate:
„Nu putem lăsa doar forțele pieței să decidă viitorul biodiversității. Dacă vrem rezultate durabile, reglementarea trebuie să stabilească standardele încă de la început.”
O oportunitate pentru mediul corporativ
Tradițional, companiile au privit reducerea emisiilor și restaurarea ecosistemelor ca domenii separate. Însă energia regenerabilă oferă o șansă unică de integrare a celor două obiective. Prin proiecte de energie verde care includ măsuri concrete pentru biodiversitate, natura devine o prioritate strategică de business, nu doar o responsabilitate morală.
În contextul actual, sustenabilitatea autentică nu mai înseamnă doar emisii mai mici, ci și refacerea mediului în care trăim.
Concluzie
Viitorul energiei verzi nu trebuie construit în detrimentul naturii. Cu planificare atentă, standarde clare și o abordare echilibrată între eficiență și biodiversitate, companiile pot deveni pionieri ai unei tranziții energetice cu adevărat sustenabile.
