Articol realizat pe baza discuției din emisiunea Feel the Markets, cu Mihai Chișu – investitor cu experiență și fost broker, cu peste 30 de ani de contact direct cu piața de capital din România.
Bursa de Valori București testează din nou maxime istorice, iar pentru investitori întrebarea firească nu mai este dacă „a mers bine”, ci dacă trendul poate continua fără o corecție dureroasă. Într-o ediție recentă a emisiunii Feel the Markets, Mihai Chișu a pus lucrurile în perspectivă: creșterea pieței nu este o invitație la euforie, ci o dovadă că bursa recompensează consecvența – mai ales într-o piață în care tot mai mulți investitori intră prin strategii pasive, orientate spre indice.
„Nu aștepta corecția ca să intri”: de ce contează prezența în piață
Unul dintre mesajele centrale ale discuției a fost ideea că a sta „pe margine” în așteptarea momentului perfect poate costa mai mult decât o corecție pe termen scurt. Chișu a subliniat că, pentru investitorul prudent, soluția nu este să ghicească vârful și minimul, ci să intre gradual și să construiască un plan pe termen lung. În ultimii ani, randamentele bursei locale au fost, în multe momente, superioare alternativelor clasice – inclusiv titlurilor de stat sau depozitelor bancare – tocmai pentru că piața a reușit să absoarbă șocuri și să revină.
Mesajul pentru investitorii aflați la început este clar: mai important decât „timing-ul” este disciplina. Piața poate fi volatilă, dar lipsa unui plan te face vulnerabil exact când emoțiile sunt mai puternice.
Evaluările sunt mari, dar România nu e „cea mai scumpă” din peisaj
Când indicii urcă, discuția despre „scump” revine inevitabil. Chișu a făcut însă o distincție importantă: din perspectiva manualelor de economie, se pot găsi argumente că nivelurile curente arată evaluări ridicate; din perspectiva contextului macro (inflație, masă monetară, randamente reale), e logic ca activele riscante să fie mai bine cotate.
Mai mult, dacă privim comparativ, piața românească nu pare „extremă” raportat la bursele dezvoltate. Diferența majoră este structură: România are preponderent companii mature, orientate spre dividende, în timp ce piețele mari au un „motor” de creștere format din tehnologie și sectoare cu potențial accelerat. Concluzia lui Chișu: BVB poate părea scumpă în teorie, dar nu este neapărat scumpă în raport cu restul lumii.
De ce cresc acțiunile chiar și când rezultatele slăbesc
În discuție a apărut și paradoxul pe care îl observă tot mai mulți investitori: companii cu rezultate mai slabe pe termen scurt pot avea, totuși, o evoluție solidă a cotației. Explicația propusă de Chișu se leagă de schimbarea fluxurilor de capital și a comportamentului investitorilor:
• intrarea mai vizibilă a investitorilor de retail;
• transferul unei părți din lichiditate către bursă (inclusiv pe fondul familiarizării cu instrumentele de piață);
• creșterea educației financiare, care a popularizat investiția în coșuri/indici și în ETF-uri;
•cumpărarea „automată” a companiilor mari prin expunerea pe indicele BET, indiferent de nuanțele de moment din rezultate.
Pe scurt, într-o piață în care tot mai mulți cumpără indicele, fluxul devine el însuși un factor de preț. Asta nu anulează importanța fundamentelor, dar poate explica de ce, pe termen scurt, evaluările și dinamica rezultatelor nu se reflectă întotdeauna „ca la carte”.
Lecția din 2007–2009: corecțiile sunt inevitabile, dar nu sunt „sfârșitul lumii”
Chișu a revenit la comparația cu perioada de dinaintea crizei financiare, dar cu o nuanță esențială: structura pieței de atunci era diferită, cu o concentrare puternică în zona SIF-urilor și cu o piață dominată de speculație. Astăzi, mecanismele de guvernanță corporativă și comunicarea cu investitorii sunt mai mature, iar investitorul mediu are acces la instrumente mai simple și mai eficiente.
Totuși, graficele istorice rămân utile dintr-un motiv: arată că pot exista episoade dramatice. Pentru investitorul de termen lung, o scădere gestionată corect poate deveni chiar un avantaj – dacă există un plan și dacă emoțiile nu împing la decizii impulsive. Ideea-cheie: piața „te învață” – iar dacă nu înveți ușor, te învață pe bani.
ETF-ul și strategia pasivă: simplu nu înseamnă naiv
O parte dintre cele mai interesante concluzii au vizat schimbarea de paradigmă: investitorul de azi, de multe ori, este mai puțin „sofisticat” în sensul clasic (nu urmărește zilnic fiecare companie), dar poate fi mai eficient emoțional. Strategia pasivă, de acumulare, reduce tentația de a controla fiecare mișcare a pieței și, paradoxal, poate crește șansele de performanță.
Chișu a recunoscut un adevăr incomod, pe care mulți investitori îl descoperă în timp: nu e deloc ușor să bați indicele, iar încercarea de a „optimiza” constant intrările și ieșirile poate duce la rezultate sub BET chiar și într-un an bun.
FOMO nu a dispărut: cum se formează „flacăra” pe anumite acțiuni
Deși piața e mai matură, comportamentul de tip FOMO există și astăzi. Chișu a descris mecanismul: este suficient să se aprindă „flacăra” în jurul unei povești credibile, iar creșterea atrage creștere – uneori înainte ca analiza fundamentală să fie făcută în profunzime. Exemplele invocate au arătat că, în anumite momente, investitorii reacționează rapid la narațiune, listări, includeri posibile în indici sau la ideea de „următoarea acțiune care prinde 50%”.
Aici apare o lecție de piață: a avea dreptate fundamental nu înseamnă automat că ți se va da dreptate la timp. Iar costul de oportunitate poate fi real pentru cei care refuză orice expunere doar pentru că „pare scump”.
Riscurile următoarei perioade: externul contează, dar politica internă poate fi decisivă
În zona de riscuri, discuția a trecut de la piețe globale la realități locale. Chișu a explicat cum șocurile externe (volatilitate în SUA, episoade de panică, tensiuni geopolitice) pot transmite unde emoționale și la BVB: când investitorii au profituri mari, tentația de a le conserva crește, iar vânzările pot deveni rapide, „în cascadă”, chiar dacă România nu este direct implicată în evenimentul extern.
Totuși, riscul pe care l-a evidențiat ca fiind major rămâne impredictibilitatea politică și fiscală: declarațiile despre taxe, schimbări bruște de politici, lipsa de predictibilitate și retorica agresivă pot crea stres investitorilor și pot reduce apetitul de risc. Într-o piață în care încrederea contează, instabilitatea politică poate deveni un catalizator negativ chiar mai puternic decât șocurile externe.
Listări și free-float: de ce piața are nevoie de „marfă” nouă
Un alt punct important: BVB rămâne o piață concentrată, cu un număr limitat de companii mari și cu un free-float care se poate reduce în timp (inclusiv prin acumularea fondurilor de pensii). Într-un astfel de context, creșterile pot fi accelerate tocmai pentru că „nu mai găsești acțiuni” ușor, dar acest lucru face și mai importantă apariția de listări noi și creșterea lichidității.
Chișu a argumentat că vânzarea unor pachete suplimentare (sau listarea unor companii de stat și private) ar putea aduce un dublu beneficiu: mai multă lichiditate pentru piață și presiune pozitivă asupra guvernanței și performanței companiilor. Ideea centrală: listarea nu este doar despre „a vinde”, ci despre a atrage capital și a crește valoarea prin transparență și disciplină.
Oportunități dincolo de blue chips: AeRO și ideea de portofoliu echilibrat
Pe zona de oportunități, Chișu a menționat și câteva nume urmărite în AeRO (fără a transforma discuția într-o recomandare de investiții), subliniind că unele companii pot avea potențial prin echipă, industrie și acces la finanțare. Totuși, abordarea pe care a descris-o ca fiind „cea mai simplă și, de multe ori, cea mai rentabilă” rămâne expunerea pe companiile mari din BET, într-o logică de acumulare.
Concluzia lui se leagă de psihologia investițiilor: de multe ori căutăm variante complicate când cele simple sunt la îndemână – și tocmai simplitatea lor le face greu de crezut.
Concluzie: piața nu se adaptează la stilul tău, tu te adaptezi la piață
Într-o perioadă în care bursele testează maxime și în care discuția despre „scump” revine obsesiv, mesajul lui Mihai Chișu este un reminder util pentru investitorul român: nu încerca să forțezi piața să se potrivească emoțiilor tale. Construiește un plan, intră gradual, acceptă că vor exista episoade de volatilitate și înțelege că, pe termen lung, disciplina bate instinctul.
Iar dacă ai învățat ceva din istoria pieței, e probabil exact asta: în bursă, fie înveți din experiență, fie plătești pentru lecție.
