În ultimele luni, prețurile argintului au înregistrat o creștere puternică — nu doar ca activ de refugiu alături de aur, ci și datorită factorilor fundamentali legați de dinamica cererii și ofertei industriale.
La începutul lunii octombrie 2025, argintul se tranzacționează în jurul valorii de 48,65 USD pe uncie pe piața spot, în timp ce ETF-uri precum iShares SLV afișează o valoare netă a activelor (NAV) ușor mai mică, reflectând diferențe de lichiditate și de timp între piețele spot și cele ETF.
Cele două forțe principale care susțin creșterea recentă sunt:
1. cererea de refugiu sigur în contextul incertitudinilor politice și financiare globale, și
2. cererea industrială tot mai mare pentru argint — în special în sectoarele energiei solare, electronicii și vehiculelor electrice.
Pe primul front, evoluțiile economice și politice — cum ar fi presiunile fiscale din SUA și fluctuațiile valutare (ex. slăbiciunea yenului) — au stimulat cererea pentru metale prețioase ca formă temporară de protecție împotriva riscului, lucru reflectat clar în mișcările de preț din octombrie 2025.
Din perspectiva ofertei și cererii, piața argintului este sub o tensiune reală. Datele și rapoartele din acest an indică o creștere semnificativă a consumului industrial, însoțită de deficite recurente de ofertă, care au afectat stocurile înregistrate pe bursele de livrare.
Scăderea stocurilor disponibile în centrele de livrare a amplificat presiunea ascendentă asupra prețurilor, deoarece orice penurie imediată tinde să influențeze mai puternic prețurile spot decât piața futures mai lichidă. Această realitate fizică este susținută de rapoarte analitice ce arată o scădere constantă a ofertei în raport cu creșterea cererii industriale pe tot parcursul anului 2025.
Dintr-o perspectivă fundamentală, argintul pare să intre într-o fază decisivă, în care evoluția sa viitoare va depinde de echilibrul dintre constrângerile de ofertă industrială, cererea financiară și condițiile de lichiditate globală.
Piața continuă să înregistreze deficite structurale; conform World Silver Survey 2025, se preconizează un nou deficit în acest an, ceea ce înseamnă că oferta totală (din minerit și reciclare) rămâne sub nivelul cererii reale — mai ales în aplicațiile industriale.
Acest deficit recurent oferă un fundament optimist durabil, deoarece argintul — fiind adesea extras ca produs secundar al altor metale — nu își poate crește producția rapid doar datorită creșterii prețului, spre deosebire de alte mărfuri.
În același timp, cererea industrială rămâne un factor esențial. Argintul joacă un rol tot mai important în energia solară, electronică și fotonică, devenind nu doar un depozit de valoare sau un activ speculativ, ci și un element indispensabil al infrastructurii tehnologice moderne.
Această cerere industrială în creștere, combinată cu flexibilitatea redusă a producției, întărește presiunea ascendentă asupra prețurilor, transformând-o într-o forță structurală, nu speculativă.
Pe plan financiar și monetar, tendințele de lichiditate globală și fluxurile către active de refugiu acționează ca un alt motor al prețului argintului.
În contextul tensiunilor geopolitice și al volatilității valutare, investitorii se retrag din activele riscante, orientându-se către metale prețioase — iar argintul beneficiază în mod special de acest fenomen, mai ales în perioadele de înăsprire a politicilor monetare sau de incertitudine accentuată.
Totuși, acest factor poate fluctua dacă băncile centrale adoptă brusc măsuri de stimulare sau înăsprire monetară neașteptată.
Având în vedere acești factori fundamentali, pe termen scurt (câteva luni), trendul ascendent, susținut de deficitul industrial și de condițiile de lichiditate, este probabil să continue.
Argintul ar putea testa zona de 50–55 USD/uncie dacă nu apar șocuri majore, cum ar fi o creștere bruscă a ratelor dobânzilor sau o întărire semnificativă a dolarului. Această zonă reprezintă prima rezistență majoră pe care piața o va încerca să o depășească.
Pe termen mediu (6–12 luni), dacă fundamentele cheie se mențin — inclusiv deficitele persistente, creșterea industriilor verzi și extinderea energiei solare — combinate cu cererea continuă de refugiu, argintul ar putea avansa spre 57–60 USD/uncie într-un scenariu moderat optimist.
Totuși, dacă poziționările speculative se inversează sau apare o înăsprire monetară neașteptată, prețurile ar putea reveni temporar spre 40–30 USD/uncie, cu excepția cazului în care sunt susținute de cererea industrială sau de lichiditate.
Pe termen lung (1–3 ani), argintul își menține o perspectivă fundamentală solidă, alimentată de tehnologiile verzi, digitalizare și tranziția energetică globală.
Aceste tendințe ar putea propulsa prețurile spre noi maxime istorice, dacă se mențin condițiile favorabile. Totuși, traiectoria nu va fi liniară — sunt probabile corecții și retrageri — însă direcția generală, ancorată în deficitele industriale în creștere și cererea globală, rămâne ascendentă.
În opinia mea, argintul ar trebui abordat ca parte a unui portofoliu diversificat, acumulat treptat, urmărind indicatori precum stocurile metalice, rapoartele de producție, evoluțiile cererii industriale și politicile băncilor centrale.
Având în vedere aceste dinamici, trendul ascendent rămâne cel mai probabil scenariu, atât timp cât deficitul industrial persistă și lichiditatea globală continuă să se îndrepte către metale — existând o probabilitate ridicată ca prețurile să depășească pragul de 50 USD/uncie, dacă se consolidează impulsul pieței și apetitul pentru risc al investitorilor.
