Imobilizările financiare reprezintă acele active de lungă durată pe care o companie le deține în scopuri investiționale, și nu pentru utilizarea imediată în activitățile operaționale. Acestea sunt incluse în patrimoniul firmei și reflectă angajamente financiare realizate în vederea obținerii unor beneficii economice pe termen lung.

Principalele categorii de imobilizări financiare includ:

Participații – Acțiuni sau părți sociale deținute în alte entități. Acestea oferă drepturi de proprietate și pot genera dividende.

Obligațiuni sau titluri de stat – Investiții în instrumente financiare cu venit fix, care generează dobânzi.

Credite acordate pe termen lung – Sume de bani oferite altor entități, ce urmează a fi rambursate împreună cu dobânzi.

Depozite pe termen lung – Sume depuse la instituții financiare pentru perioade mai mari de un an.

Aceste active se caracterizează printr-un grad scăzut de lichiditate, deoarece nu sunt destinate conversiei rapide în numerar. Ele joacă un rol esențial în strategia financiară a unei companii, contribuind la diversificarea surselor de venit și la asigurarea unei stabilități pe termen lung.

Împreună cu alte elemente de imobilizări, precum cele corporale și necorporale, imobilizările financiare reflectă investițiile realizate de o firmă în active ce pot aduce beneficii economice viitoare, fie prin creșterea valorii capitalului, fie prin generarea de venituri suplimentare.