Un benchmark sau un standard de referință în investiții este un nivel sau un punct de referință folosit pentru a evalua performanța unui portofoliu de investiții, fond sau clasă de active. Acesta oferă investitorilor o modalitate de a măsura cât de bine performează investițiile lor în raport cu piața generală sau un anumit segment. De obicei, un benchmark este un indice care urmărește o piață sau un sector specific, cum ar fi S&P 500 pentru acțiunile mari din SUA sau MSCI World Index pentru acțiunile globale.
Administratorii de investiții folosesc frecvent benchmark-uri pentru a evalua dacă oferă valoare prin depășirea sau subperformarea pieței. De exemplu, dacă un fond mutual este conceput pentru a investi în acțiuni mari din SUA, performanța sa ar fi comparată în mod obișnuit cu S&P 500. Depășirea benchmark-ului indică randamente mai bune decât piața, în timp ce subperformarea sugerează că administratorul de investiții poate să nu adauge valoare.
Benchmark-urile ajută, de asemenea, investitorii să evalueze riscul asociat portofoliului02 lor. Comparând randamentele lor cu un indice relevant, aceștia pot înțelege dacă randamentele mai mari vin cu o volatilitate mai mare sau dacă portofoliul lor este mai stabil decât piața.
În investițiile pasive, benchmark-urile sunt deosebit de importante, deoarece obiectivul este adesea să se reproducă performanța unui indice prin fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri) sau fonduri index. Pentru administratorii activi, benchmark-urile servesc ca un obiectiv de performanță de depășit, justificând astfel comisioanele mai mari comparativ cu strategiile pasive.
