Valoarea nominală a unui instrument financiar (engl: face value sau par value) se referă la valoarea de bază sau declarată a unui instrument financiar, cum ar fi o obligațiune, o acțiune sau o monedă, mai degrabă decât la valoarea sa actuală de piață.
În cazul acțiunilor, valoarea nominală (cunoscută și ca valoare la paritate) este stabilită atunci când acțiunea este emisă și rămâne fixă, servind mai mult ca referință legală sau contabilă decât ca măsură a valorii reale de piață a acțiunii. În cazul obligațiunilor, valoarea nominală reprezintă suma pe care emitentul obligațiunii se angajează să o ramburseze la scadență, fiind adesea denumită valoare la scadență. Această valoare determină plățile dobânzilor, care sunt de obicei calculate ca un procent din valoarea nominală, fiind esențială în investițiile cu venit fix.
Spre exemplu, obligatiunile emise de Statul Roman prin Ministerul de Finante au valori nominale de 1000 de lei, 5.000 de lei sau chiar 10.000 de lei, pe cand cele emise in euro au valori nominale de 1.000, 2.000 sau chiar mai mult.
Cu toate acestea, desi valoarea nominala ar fi de fapt pretul de emisiune per/instrument, pretul de vanzare atat pe piata primara cat si pe piata secundară difera de valoarea nominala, in functie de mai multi factori precum nivelul dobanzilor din piata, ratingul emitentului si altele.
Astfel, in cazul unui certificat de trezorerie cu discount, care are o maturitate mai mica de un an de zile, desi valoarea nominala este 5.000 de lei, valoarea pe care un investitor o plateste va fi intotdeauna mai mica, deoarece la scadenta el va primi pe acelasi certificat valoarea nominala, respectiv cei 5000 de lei.
Diferenta dintre pretul de achizitie (ex 4.975 de lei) si valoarea nominala (5.000 de lei) reprezinta de fapt castigul sau dobanda pe care acesta il va incasa.
In cazul obligatiunilor cu maturitate mai mare de un an, pretul de achizitie va fi de obicei mai mare decat valoarea nominala (in unele cazuri, in functie de evolutia dobanzilor din piata, ar putea scadea sub valoarea nominala), urmand ca in fiecare an pana la maturitate, fiecare detinator sa primeasca cuponul obligatiunii respective, iar la scadenta si valoarea nominala a fiecarui titlu.
