În 2003, am investit pentru prima dată pe piața de capital. Adică la bursă. Bursa de Valori București. Singura accesibilă, în acel moment, pentru mine.
Ca orice început, și în cazul meu lucrurile n-au fost deloc simple. Spun asta pentru că investițiile mele de atunci erau haotice. Cumpăram când mi se părea că e momentul potrivit. Vindeam la fel. N-aveam niciun plan. De strategie nici nu putea fi vorba. Emoție? Cât cuprinde! Rațiune? Zero.
Singurele instrumente financiare în care investeam erau acțiunile. Adică acele bucățele din capitalul unei companii care-ți pot aduce un câștig sub formă de dividende: o cotă-parte din profitul companiei, corespunzător procentului de acțiuni deținute.
Mai târziu, am început să privesc investițiile si din altă perspectivă. Începeam să descopăr lucruri noi. Ba chiar devenisem interesat, într-o anumită măsură, de anumiți indicatori specifici performanței unei companii. Sau a acțiunilor emise de ea.
La un moment dat, am luat o decizie importantă și care avea să schimbe totul la momentul respectiv. Am lichidat integral portofoliul pe care-l dețineam.
O perioadă am tratat piața de capital într-un singur fel. Ca și cum n-ar fi existat. Mai cochetam cu fondurile de investiții, pe care le descoperisem între timp. Începusem să explorez acest univers făcând mici achiziții periodice, fără să am un obiectiv clar în minte. Pur și simplu, era ceva nou pentru mine. Din nou, nimic serios.
Apoi am revenit.
De data asta, pregătit:
• să înțeleg (și să accept) că pot pierde bani; Soluția: n-am investit decât resurse financiare de care mă puteam lipsi.
• să nu mă afecteze pierderea banilor; Soluția: mi-am făcut cele două fonduri de rezervă (urgență și siguranță).
• să reacționez atunci când piața poate s-o apuce, uneori, și în jos; Soluția: am învățat să profit de oportunitatea de a cumpăra aceeași „marfă” la preț mai mic.
• să gestionez riscurile; Soluția: am diversificat sumele plasate în mai multe tipuri de instrumente, mai multe valute, mai multe piețe.
• să nu sufăr atunci când pierd bani; Soluția: am completat un chestionar de profil de risc; răspunsurile la câteva întrebări m-au ajutat să mă cunosc pentru a ști cum mă voi comporta în situații dificile.
• să am răbdare, indiferent ce se întâmplă într-o perioadă sau alta; Soluția: am adoptat o strategie de investiții pe termen lung, pornind de la obiective financiare concrete.
Și-am mai aflat ceva: investițiile nu sunt pentru toată lumea. Oricât ar încerca unii să-i convingă, pe mulți alții, de contrariu. Ci doar pentru cei pregătiți, din toate punctele de vedere să înțeleagă că o investiție (mai ales pe termen lung) reprezintă un maraton, nicidecum un sprint.
Și să înțeleagă că principala problema în acest proces un e un activ sau altul, un instrument sau altul, ci investitorul: cu emoția pe care o manifestă sau cu rațiunea de care e capabil să dea dovadă în momente importante.
În prezent, investițiile fac parte din viața mea. Acum am eu grijă de ele. Peste un număr de ani, rolurile se vor schimba.
––
Despre mine
Sunt Adrian Căruceru și mă ocup cu educația financiară de peste 8 ani, încununând, astfel, o carieră îndelungată în sistemul bancar.
Ca urmare a experienței acumulate în mai multe instituții bancare românești și străine, am descoperit, de-a lungul anilor, că pot să-i ajut pe oameni explicându-le, într-un limbaj simplu și ușor de înțeles, principii, idei și bune practici pentru o viață financiară sănătoasă.
Împletesc activitatea de coach financiar cu cea de trainer de educație financiară.
Mi-am asumat misiunea de a contribui la îmbunătățirea vieții semenilor mei, ajutându-i și ghidându-i să ia decizii financiare responsabile.
