Tranzacțiile fondurilor de pensii private au crescut cu aproape 50% într-un singur an — de la circa patru miliarde la șase miliarde de lei — în timp ce rulajul total pe segmentul principal al BVB a rămas practic neschimbat. Ce ne spune asta despre cine dictează ritmul bursei românești? George Moț, fondatorul platformei desprepensiiprivate.ro, vine cu datele cele mai proaspete din luna ianuarie și cu câteva surprize de portofoliu.
De la 4 la 6 miliarde: creșterea care schimbă proporțiile pieței
Într-un an în care valoarea totală a tranzacțiilor pe segmentul principal al BVB a înregistrat doar o ușoară creștere de unu-două procente, situându-se la aproximativ șaisprezece-șaptisprezece miliarde de lei, fondurile de pensii private au mers exact în direcția opusă. Estimările lui George Moț arată că volumul tranzacționat de fonduri a crescut de la circa patru miliarde de lei în 2024 la aproximativ șase miliarde în 2025 — o creștere de aproape 50%.
Concluzia este limpede: fondurile de pensii sunt responsabile pentru o proporție din ce în ce mai mare din rulajul BVB. Raportul dintre tranzacțiile fondurilor și totalul pieței a crescut vizibil, iar dacă luăm în calcul că fondurile raportează fiecare latură a tranzacției separat (cumpărare și vânzare), ponderea lor reală în lichiditatea bursieră devine și mai semnificativă.
Când ai o bursă în care o treime din cumpărători vin în mod regulat, în fiecare lună, și investesc bani proaspeți din contribuțiile participanților, nu mai e o surpriză că indicii au o tendință structurală de creștere. Fondurile de pensii sunt buy and hold prin excelență — investesc constant, vând foarte rar, iar prin comportamentul lor aplatizează volatilitatea pieței.
📌 Cifrele-cheie ale fondurilor de pensii pe BVB: 61 de emitenți în portofoliu (31 locali, 30 externi) · 64% din active în titluri de stat, 28% în acțiuni pe pilonul II · contribuții lunare de aproximativ 1,9 miliarde lei · plăți lunare de circa 300 milioane lei · lichiditatea de cash și depozite acoperă orice ieșiri curente.
Ianuarie 2025: luna în care fondurile au vândut
Luna ianuarie a adus o surpriză: după ani de cumpărări cvasi-continue, fondurile de pensii au fost vânzătoare nete, un comportament atipic pe care George Moț îl observă pentru prima dată cu o amploare semnificativă. Dar explicația nu ține de pesimism sau de schimbări de strategie — ci de o limită reglementară care funcționează ca un „plafon” automat.
Legislația românească impune fondurilor de pensii o limită de 5% din activul total al fondului pe un singur emitent. Nu este vorba despre ponderea în capitalul emitentului, ci de cât din propriul portofoliu poate fi concentrat într-o singură acțiune. Când bursa crește puternic — și ianuarie 2025 a fost una dintre cele mai accelerate luni de creștere — ponderea emitenților mari se apropie mecanic de acest prag, iar fondurile sunt obligate să vândă.
Banca Transilvania (TLV) — Șase fonduri din cele zece au vândut în ianuarie. Fondul AZT Viitorul Tău, de exemplu, deținea 4,54% din active în TLV și după vânzări, presiunea nu a dispărut complet. Dacă prețul continuă să crească, e posibil ca vânzările forțate să revină și în lunile următoare.
Romgaz (SNG) — Ca societate de stat, beneficiază de o derogare care permite până la 10% din activ. Totuși, și aici s-au văzut vânzări, nu neapărat din cauza limitei legale, ci probabil din limitele interne ale strategiei de investiție. BCR, de exemplu, a vândut deși avea doar 2,65% expunere, deci nu era forțat de nicio limită reglementară.
OMV Petrom (SNP) — Cea mai mare deținere din portofoliul agregat al fondurilor, și la fel ca celelalte blue-chips, a suferit vânzări de rebalansare. Fondul Vital a mers în direcția opusă și a cumpărat.
Alro — Un caz aparte: opt din zece acțiuni vândute pe bursă în ianuarie au avut ca vânzător NN. Tendința a continuat din noiembrie și decembrie, sugerând o lichidare treptată a poziției într-un emitent de calibru mai mic.
Toate aceste vânzări au însemnat pentru fonduri marcare efectivă de profit. Nu este vorba despre panică sau despre o viziune pesimistă, ci despre un mecanism automat de rebalansare impus de lege și de propriile mandate de investiție. Într-o piață în creștere, a vinde nu este neapărat un semnal de slăbiciune — este prețul pragurilor reglementare.
Schimbarea de strategie: de la dețineri directe la fonduri
O altă mișcare surprinzătoare vine de la fondul de pensii administrat de Generali — ARIPI. Acesta era fondul cu cel mai diversificat portofoliu internațional, cel care avea cele mai multe dețineri directe în companii de pe bursele europene. Dar din octombrie 2025 a început un proces masiv de lichidare a pozițiilor externe.
AXA, BNP Paribas, Capgemini, LVMH — toate vândute sau lichidate în octombrie. Tendința a continuat în noiembrie, cu alte companii care au ieșit din portofoliu. Rezultatul a fost vizibil: de la 71 de emitenți în 2024, portofoliul agregat al fondurilor a scăzut la 61 în 2025, scăderea venind integral din componenta externă.
Dar ARIPI nu a renunțat la expunerea externă — a transformat-o. În loc de acțiuni individuale, a cumpărat fonduri de investiții cu expunere pe piețele internaționale. E o schimbare strategică importantă: în loc să gestioneze un portofoliu diversificat de companii individuale din afară, a delegat această funcție unor fonduri specializate. Efectul net este că ponderea investițiilor locale în totalul portofoliului fondurilor de pensii a crescut de la 94% la 97%.
Limita de 5%: protecție necesară sau frână arbitrară?
O temă care revine frecvent în discuțiile despre fondurile de pensii este tocmai această limită de 5%. Pe de o parte, ea asigură diversificarea și reduce riscul de concentrare. Pe de altă parte, într-o piață mică precum BVB, unde opțiunile de investiție lichide sunt limitate, pragul poate deveni o constrângere artificială care obligă fondurile să vândă exact când acțiunile performează cel mai bine.
George Moț aduce o perspectivă neașteptată: în perioada în care era angajat la autoritatea de supraveghere, a propus renunțarea completă la aceste limite. Nu din imprudență, ci din convingerea că riscul poate fi gestionat prin mecanisme mai sofisticate. „De ce 5% și nu 4% sau 6%? Doar pentru că sună mai rotund?” — este argumentul central. Limitele actuale sunt cifre rotunde, ușor de administrat, dar nu reflectă neapărat profilul real de risc al fiecărui fond.
📌 Spirala auto-alimentată: contribuțiile lunare intră constant → fondurile cumpără acțiuni → cotațiile cresc → ponderea emitenților mari depășește 5% → fondurile sunt forțate să vândă → pe termen lung, ciclul se reia. Cu cât crește mai mult piața, cu atât fondurile vând mai des — un paradox al propriului lor succes investițional.
Alternativa propusă de Moț ar fi un sistem bazat pe risc, nu pe praguri fixe: fondurile cu un profil de risc mai agresiv ar putea avea expuneri mai mari pe un singur emitent, iar cele conservatoare ar menține limite mai strânse. Mai mult, ar trebui luat în calcul și orizontul temporal al participanților: un fond care servește predominant contribuitori tineri ar trebui să poată investi chiar 100% în acțiuni, reducând treptat expunerea pe măsură ce se apropie vârsta pensionării.
Pilon II vs. Pilon III: portofolii similare, participanți diferiți
La prima vedere, pilonul II (obligatoriu) și pilonul III (voluntar) au structuri de portofoliu aproape identice: circa 64% titluri de stat și 28–29% acțiuni. Diferențele apar însă la nivel de fond individual. Pe pilonul III, fonduri precum NN Activ sau AZT Vivace ies în evidență cu expuneri pe acțiuni de 38% și respectiv 42%, cele mai ridicate din întregul sistem de pensii private.
Dar poate cea mai interesantă diferență nu este în portofolii, ci în cine contribuie. La pilonul III, cele mai numeroase grupe de vârstă sunt cele între 45 și 60 de ani. Pe pilonul II, grupele dominante sunt cele de 35–39 de ani — natural, pentru că pilonul II captează automat angajații tineri la primul loc de muncă.
📌 Semnalul demografic: la pilonul III voluntar, cei mai activi noi participanți au peste 45 de ani — ceea ce sugerează că românii încep să se gândească la pensie mult prea târziu. Vești bune: peste 40.000 de noi participanți s-au alăturat doar în primele trei luni ale anului. Vești mixte: cei tineri, deși mai alfabetizați financiar, preferă adesea ETF-uri internaționale în detrimentul pilonului III, considerând că au deja expunere pe România prin pilonul II obligatoriu.
Când vor trebui fondurile să vândă masiv? Scenariul decrețeilor
Este poate cea mai întrebată temă legată de fondurile de pensii: ce se va întâmpla când generația decretului va ieși la pensie și va începe să retragă bani din fonduri? Momentul respectiv va schimba ecuația: din cumpărători structurali, fondurile ar putea deveni vânzătoare structurale.
Deocamdată, cifrele sunt liniștitoare. Contribuțiile lunare se situează la aproximativ 1,9 miliarde de lei, iar plățile către beneficiari sunt de circa 300 milioane de lei pe lună. Diferența este semnificativă — de peste șase ori. În plus, fondurile dețin lichidități (cash și depozite) care acoperă confortabil ieșirile curente.
Totuși, orizontul de cinci ani este cel menționat de George Moț ca moment în care vom putea evalua dacă intrările mai acoperă ieșirile. Odată ce decrețeii vor ieși la pensie în număr tot mai mare, raportul contribuții/plăți se va comprima. Nu este o criză iminentă, dar este o tendință care merită monitorizată, mai ales pentru investitorii care se bazează pe efectul stabilizator al fondurilor pe BVB.
Când fondurile tranzacționează între ele fără să știe
George Moț a prezentat și un paradox statistic revelator. Pe Romgaz, de exemplu, volumul tranzacționat raportat de fondurile de pensii (ca sumă a cumpărărilor și vânzărilor) a depășit 100% din volumul raportat de bursă. La Sphera Franchise Group, un fenomen similar.
Explicația este simplă, dar revelatoare: bursa raportează un număr de acțiuni tranzacționate, fiecare tranzacție având două contrapărți. Fondurile raportează din perspectiva unei singure contrapărți — fie ca vânzător, fie ca cumpărător. Când diferența dintre totalul acțiunilor cumpărate și cel al acțiunilor vândute de fonduri produce un minim comun, acel minim reprezintă acțiunile care, cu certitudine, au fost tranzacționate între fonduri, fără ca acestea să știe cine este contraparte.
Pe Romgaz, acest minim a fost de aproximativ 95.000 de acțiuni. Atât de importanți sunt acești jucători instituționali pe o acțiune ca Romgaz, încât tranzacționează efectiv între ei — fie că vor, fie că nu.
Fondurile de pensii au evoluat de la jucători secundari la forțe structurale pe piața de la BVB. Cu o pondere crescândă în rulajul bursei, cu un comportament predominant de cumpărător și cu contribuții lunare de aproape două miliarde de lei, ele sunt principalul motor al tendinței ascendente de pe piața locală. Vânzările din ianuarie nu sunt un semnal de alarmă — sunt consecința mecanică a unor praguri reglementare într-o piață în creștere. Investitorul de retail care înțelege aceste dinamici — ciclul contribuții-cumpărări-praguri-vânzări — are un avantaj informațional semnificativ în poziționarea pe acțiunile din indicele BET.
Disclaimer: Acest articol este realizat pe baza emisiunii Feel the Markets și a datelor publice prezentate de George Moț, fondator desprepensiiprivate.ro. Nu reprezintă recomandare de investiții. Datele despre tranzacțiile fondurilor de pensii sunt extrase și prelucrate din raportări publice ale ASF. Investițiile în instrumente financiare implică riscuri, inclusiv pierderea parțială sau totală a capitalului investit. Financial Market nu este o firmă de consultanță financiară autorizată.
