BET
18507.05
-0.03%
BET-TR
40438.01
-0.04%
BET-FI
59755.17
0.41%
BETPlus
2737.17
-0.06%
BET-NG
1322.39
0.08%
BET-XT
1578.89
0.01%
BET-XT-TR
3397.4
0.01%
BET-BK
3448.87
0.08%
ROTX
40695.58
-0.03%

„Leonardo Badea (BNR): Matricea celor 4C în eficientizarea măsurilor pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei”

Autor: Financial Market
5 min

Este evident că societatea își urmează dinamica de creștere a complexității fenomenelor și proceselor, lucru care afectează în mod direct modelele de dezvoltare a economiei, iar dezvoltarea sustenabilă a acesteia este o necesitate din ce în ce mai stringentă, care nu mai poate fi amânată sau menținută la finalul listei de priorități.

O lungă perioadă de timp a existat și ideea de a te dezvolta economic în orice condiții, dar în situația de astăzi în care societatea are nevoie la fel de mult de cooperare și nu doar de competiție, această idee nu mai reprezintă demult o alegere optimă.

Tocmai fiindcă înțelegem că dezvoltarea economiei are ca scop final creșterea durabilă a calității vieții cetățenilor, devine necesar să ne circumscriem acțiunile și politicile acestei idei de bază.

Dacă în schimb dorim să ne raportăm acțiunile la nevoile actuale ale societății, una dintre abordările posibile pentru eficientizarea acțiunilor asociate acestui demers este adoptarea unui model bazat pe matricea celor 4C: cooperare, coordonare, coerență și consecvență.

Urmărirea acestor patru criterii de îndeplinit de către componentele mixului de politici economice, mai ales în cazul domeniilor cheie (de exemplu în ceea ce privește mediul, schimbările climatice, agricultura, energia, transportul, activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare ș.a.), precum și identificarea interdependențelor între riscurile aferente sectoarelor relevante pot contribui semnificativ la creșterea gradului de dezvoltare și de integrare a proiectelor economice bazate pe dezvoltare ecologică și sustenabilă.

O analiză a modului în care funcționează această matrice în fazele procesului de asumare decizională a unui proiect și bugetarea acestuia pentru atingerea obiectivelor propuse comportă definirea a două componente importante:
O primă componentă clasificată ca nivelul 1 de referință este legată de exprimarea organizatorică tactică și strategică din punct de vedere al utilizării resurselor umane și al pârghiilor necesare de către instituțiile naționale și internaționale implicate în derularea măsurilor efective și punerea lor în practică. Este vorba în principal de cooperarea și coordonarea acțiunilor necesare, pentru a putea avea consistență și rezultate optime în raport cu țintele asumate.
O a doua componentă clasificată ca nivelul 2 de referință este legată de dimensionarea efortului și maximizarea rezultatelor prin natura programelor asumate pe termen scurt, mediu și lung, care trebuie să permită imprimarea unei direcții clare de dezvoltare, care să aibă la bază o foaie de parcurs ce prezintă inclusiv obiectivele de etapă care trebuie atinse.

Coerența politicilor se referă în esență la interacțiuni la diferite niveluri, precum și la alinierea și consecvența obiectivelor și instrumentelor/ metodelor aplicate în domeniul politicii respective.

În mod efectiv, trebuie evitată situația ”conflictului” dintre obiectivele unei anumite politici și acțiunile întreprinse în alte domenii.

Așadar, nu este vorba doar de controlarea potențialele conflicte, ci este de fapt nevoie de acțiuni de consolidare prin care politicile din diverse domenii se susțin și se potențează reciproc. Ori acest lucru nu se poate realiza decât prin cooperarea și coordonare.

poza LB1

Aceste niveluri însă nu sunt independente, ele acționează și interacționează având momente de interferență care pot fi:
• momente de interferență parțială, în situația în care două sau trei componente se intersectează prin acțiunile lor
• și momente de interferență totală în care toate componentele se intersectează.
Abordarea optimă este aceea care conduce către un moment de interferență totală având ca rezultat observat o integrare a tuturor acțiunilor asumate în cadrul mixului de politici economice pentru realizarea obiectivului definit, determinând și utilizarea cu maximă eficiență a resurselor financiare alocate.

poza 2

Utilizarea matricei celor 4C în proiectarea mixului de politici publice

Atât în mediul profesional cât și cel de cercetare, dezbaterile și analizele privind interacțiunile dintre diferitele componente ale mixului de politici economice sunt ample și polivalente.

Fiecare componentă a mixului are obiective definite și dispune de instrumente specifice, întreaga construcție fiind însă dinamică, adaptabilă la condițiile economice și sociale în permanentă schimbare.

Deși în teorie și în practică este recunoscută utilitatea și eficiența separării obiectivelor și independența instrumentelor aferente politicilor respective, totodată sunt identificate și documentate numeroase efecte directe și indirecte pe care utilizarea unora dintre instrumentele circumscrise fiecăreia dintre politici le pot avea asupra obiectivelor și conduitei celorlalte.

Din acest motiv pragmatic, este vital să nu pierdem din vedere importanța coordonării și cooperării în cadrul mixului de politici. Astfel, eventualele efecte secundare nedorite generate de unele acțiuni circumscrise unei anumite politici economice pot fi contracarate crescând eficiența ansamblului de măsuri adoptate, reducând timpul de implementare și de propagare a efectelor benefice și totodată potențându-l.

Este cunoscut faptul că externalitățile negative generate de activarea unor instrumente specifice circumscrise unei anumite politici economice asupra altor domenii sau sectoare ale economiei sunt adesea inevitabile.

Dacă dorim să creăm o societate cu o calitate a vieții ridicată este obligatoriu să nu renunțăm la obiectivele legate de dezvoltarea unui mediu eco-friendly în toate fazele proceselor de producție și de distribuție.

Tocmai pentru a canaliza într-o manieră optimă efectele dorite și a gestiona cât mai eficient (minimizând) externalitățile negative inevitabile ale utilizării instrumentelor distincte specifice fiecăreia dintre componentele mixului de politici economice este utilă abordarea bazată pe matricea celor 4C.

Astfel, construcția unui mix în cadrul căruia să se răspundă simultan nevoii de coordonare, cooperare, coerență și consecvență a componentelor de politici economice ar conduce către optimizarea rezultatului obținut pentru economie și societate în ansamblu.

Colaborarea induce necesitatea de a se ține seama de exigențele, nevoile și așteptările tuturor celor implicați, pentru a ne asigura că deciziile de politică economică se bazează pe o înțelegere profundă a situației actuale a economiei și a perspectivelor.

Coordonarea se referă la asigurarea faptului că diferitele politici și măsuri funcționează împreună fără sincope pentru a obține rezultatele dorite.

Coerența contribuie la asigurarea alinierii politicilor și măsurilor punctuale specifice, atât unele cu altele, cât mai ales cu obiectivele economice și sociale mai largi, îndeosebi cu cele pe termen lung.

Consecvența se referă în principal la asigurarea faptului că politicile și măsurile sunt aplicate în mod uniform în timp, fără schimbări semnificative care ar putea avea efecte de destabilizare asupra dezvoltării societății.

De asemenea, trebuie avut în vedere că în domeniul economic o abordare de tipul „one-size-fits-all” funcționează foarte rar. Adaptarea la condițiile locale, la particularitățile economiilor naționale, potențând punctele forte, este crucială pentru implementarea cu succes a politicilor și pentru obținerea rezultatelor pe termen mediu și lung.

Țările prezintă particularități în materie de instituții și guvernanță, dezvoltare economică, deschidere față de investitorii străini, iar aceste particularități, proiectate pe fondul conjuncturii economice care caracterizează mediul la un anumit moment, influențează în mod semnificativ implementarea politicii economice.

Argumentele prezentate mai sus conduc către concluzia că cei 4C – colaborare, coordonare, coerență și consecvență – sunt principii esențiale care trebuie să stea la baza construcției mixului de politici economice pentru a maximiza beneficiile pentru societate.

Efortul unei astfel de construcții nu este mic, iar obstacolele sunt numeroase, însă condițiile actuale deosebit de dificile precum și mediul dominat de incertitudine, vulnerabilități și riscuri accentuează nevoia unei astfel de abordări, care să permită utilizarea cu maxim de eficiență a resurselor din ce în ce mai rare și mai scumpe și a spațiului de politici care se îngustează tot mai mult.

Această abordare urmărește să atragă atenția asupra unui fapt foarte important, și anume, modul în care resursa umană, capitalul intelectual se integrează în procesul decizional pe termen scurt, mediu și lung, tocmai pentru a determina ca proiectele care arată bine în formă scrisă să poată fi transpuse cu rezultate concrete și rapide în dezvoltarea economică a societății.

Așa cum spunea Robert Shiller (Finanțele și societatea bună, 2012), ”cheia atingerii scopurilor noastre și a promovării valorilor umane constă în a întreține și a îmbunătăți continuu un sistem financiar democratic, care să țină cont de diversitatea motivațiilor și a impulsurilor umane”.