Prețurile globale ale petrolului au explodat după atacurile comune ale SUA și Israelului asupra infrastructurii militare a Iranului și a conducerii de la Teheran. În replică, Iranul a lansat atacuri cu rachete și drone asupra unor ținte militare și civile din statele din Golf, inclusiv asupra rafinăriei Ras Tanura operată de Saudi Aramco.
Pe fondul escaladării rapide a conflictului, mai multe facilități petroliere și de gaze din regiune au inițiat opriri preventive, iar Strâmtoarea Hormuz – unul dintre cele mai importante coridoare energetice ale lumii – este, practic, blocată. Conform Factset, contractele futures ICE Brent au depășit nivelul de 84 dolari/baril, marcând o creștere de peste 15% față de închiderea de vineri, semnal clar al repricing-ului riscului geopolitic în piețele de energie.
Strâmtoarea Hormuz – punct critic pentru 31% din oferta globală de petrol
Statele riverane Golfului Persic reprezintă un pilon esențial al aprovizionării globale cu petrol. Potrivit International Energy Agency, producția medie de țiței din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit, Iran, Qatar și Bahrain a fost de 25,3 milioane barili/zi în 2025, echivalentul a aproximativ 31% din oferta globală de lichide petroliere.
Regiunea concentrează și peste 7,1 milioane barili/zi capacitate de rafinare. Pentru a ajunge pe piețele internaționale, majoritatea exporturilor trebuie să tranziteze Strâmtoarea Hormuz, un veritabil „choke point” energetic, amenințat în repetate rânduri de Iran în scenarii de conflict.
Economiile din Asia-Pacific sunt cele mai expuse: aproape toate importurile de petrol ale Japoniei trec prin Hormuz, la fel ca aproximativ 70% din cele ale Coreei de Sud și 42% din importurile Chinei. În schimb, dependența Europei și a SUA este mai redusă. Producătorii din Golf acoperă circa 12% din importurile de țiței și produse rafinate ale Europei OCDE și doar 8% din cele ale Statelor Unite, în scădere față de 16% în 2015. Totuși, impactul indirect asupra prețurilor globale va fi resimțit inclusiv în Occident, prin creșterea costurilor la pompă.
OPEC+ majorează producția, dar piața rămâne tensionată
În încercarea de a calma piața, OPEC+ a anunțat o majorare a producției cu 206.000 barili/zi începând cu luna aprilie. Totuși, măsura oferă un sprijin limitat, având în vedere că o mare parte din această capacitate suplimentară se află tot în regiunea Golfului, afectată de conflict.
Arabia Saudită ar putea redirecționa o parte din exporturi către portul Yanbu de la Marea Roșie, prin conducta East-West, însă inclusiv această rută ar putea deveni vulnerabilă în cazul reluării atacurilor asupra transportului maritim din zona Golfului Aden.
Rezervele strategice și producția SUA – soluții temporare
În funcție de durata și amploarea conflictului, piața petrolului ar putea înregistra un spike accentuat al prețurilor, urmat de o corecție rapidă dacă tranzitul maritim este restabilit. Într-un scenariu advers, însă, atacurile sporadice asupra infrastructurii energetice și a navelor comerciale ar putea prelungi volatilitatea.
Pentru a atenua deficitul pe termen scurt, este probabilă utilizarea rezervelor strategice de petrol. China și-a majorat agresiv stocurile în ultimul an și ar putea elibera o parte din aceste volume pentru a stabiliza piața.
SUA ar putea, de asemenea, să aducă volume suplimentare în piață, însă creșterea producției necesită timp. În ultimii doi ani, investițiile upstream au încetinit, pe fondul unui preț al WTI menținut în intervalul 55–65 dolari/baril în a doua jumătate a lui 2025. O eventuală menținere a prețurilor Brent peste 80 dolari ar putea stimula noi investiții, în special în bazinele Delaware și Midland, unde costurile de producție rămân competitive.
Pentru investitori, actuala criză din Golf reconfirmă cât de sensibilă rămâne piața petrolului la riscul geopolitic și cât de rapid se poate transmite acest risc în cotațiile internaționale, în inflație și, implicit, în politica monetară globală.
