Scenariul de coșmar al energiei globale este aici
Daniel Yergin, Vicepreședinte S&P Global
Criza din Golf se desfășoară într-o lume în care aprovizionarea cu petrol și gaze este mai diversificată decât în deceniile precedente. Totuși, piețele globale sunt deja în alertă maximă.
Rădăcinile crizei: De la revoluția iraniană la războiul din 2026
Rădăcinile crizei actuale din Golf datează din toamna anului 1978, când grevele muncitorilor din industria petrolieră iraniană au reprezentat o componentă esențială a protestelor care l-au răsturnat pe Șah câteva luni mai târziu. Perturbarea producției unuia dintre principalii furnizori globali de petrol a declanșat panică pe piețele internaționale — amplificată ulterior de consolidarea puterii de către republica islamică, al cărei zel revoluționar includea o dușmănie fără sfârșit față de Occident.
De atunci, un scenariu de coșmar a bântuit economia globală: cel în care fluxul de petrol prin Golf este întrerupt de un război extins și distructiv, ducând la explozia prețurilor energiei și aruncând economia mondială într-o recesiune profundă.
De la declanșarea războiului în Iran acum o lună, Teheranul face tot posibilul pentru a transforma acest scenariu în realitate.
În prezent, traficul maritim prin strâmtoare s-a oprit aproape complet. Primele de risc de război au crescut masiv, iar mai multe nave comerciale din Golf sau din imediata apropiere au fost atacate cu drone. Amenințarea barcilor rapide iraniene armate rămâne activă.
Orientarea spre Est: Criza este asiatică — Dar nu doar atât
Piețele principale pentru aprovizionările din Golf erau cândva Europa și SUA. Astăzi însă, din punct de vedere economic, Strâmtoarea Ormuz indică spre est — iar criza imediată se concentrează asupra Asiei. Anul trecut, peste 80% din petrolul și 90% din LNG-ul provenit din Golf au mers către Asia.
Totuși, aceasta nu este exclusiv o problemă asiatică. Piețele globale de petrol și gaze sunt afectate în întregime.
Mai mult, cumpărătorii asiatici privați de cargourile qatareze din LNG licitează agresiv pe piața spot pentru a atrage cargourile americane, în defavoarea Europei. Europa și Africa depind de Golf pentru o parte substanțială din combustibilul de aviație. Efectele se vor resimți în curând și la pompele de benzină din America de Nord.
Cel mai dificil scenariu: Distrugerea infrastructurii
Transportul prin Strâmtoarea Ormuz s-a oprit deocamdată. Dar scenariul cu adevărat grav ar fi acela în care infrastructura suferă daune severe și strâmtoarea rămâne închisă pentru o perioadă lungă. Aceasta ar alimenta temerile privind deficit de aprovizionare pe termen lung.
Deteriorarea severă a infrastructurii și o închidere prelungită a Strâmtorii Ormuz ar reprezenta cea mai mare perturbare a producției petroliere din istorie, dublată de un șoc fără precedent pe piețele globale de gaze.
Reziliența globală: De ce lumea este mai pregătită decât pare
Cu toate acestea, criza actuală se desfășoară într-o lume în care sistemul global de petrol și gaze este mai rezilient și mai diversificat decât a fost de decenii. Iranul a fost cândva unul dintre furnizorii cheie de petrol ai lumii. Nu mai este. Exporturile sale, constrânse de sancțiuni, reprezintă mai puțin de 2% din aprovizionarea globală, cea mai mare parte mergând către China la prețuri reduse.
O transformare similară a avut loc în Venezuela. Cândva vedetă a petrolului mondial și membru fondator al OPEC, astăzi cu greu mai poate fi numit petrostat — produce mai puțin petrol decât statul american North Dakota și un sfert din cât produce vecinul Brazilia.
Revoluția energetică americană (shale) a adus o stabilitate nouă piețelor globale. Când Vladimir Putin a încercat „arma energetică” tăind gazele naturale către Europa pentru a sparge coaliția pro-Ucraina, efortul a eșuat — în mare parte datorită LNG-ului american, care a înlocuit volume semnificative din gazul rusesc.
Alte forme de reziliență: Stocuri, conducte și securitate energetică
Reziliența ia și alte forme. China a acumulat cantități uriașe de petrol în depozite strategice, pe care le poate utiliza acum. Toate țările membre ale Agenției Internaționale a Energiei mențin stocuri strategice. Perturbarea actuală subliniază importanța securității energetice și cât de strâns este aceasta legată de securitatea națională.
Există forță și la sol. Țările din Golf au recunoscut de mult că strâmtoarea reprezintă un risc major pentru ele. Arabia Saudită a construit prudent o rețea de conducte de la est la vest, de la Golful Persic la Marea Roșie. Abu Dhabi a construit o conductă mai mică care ocolește strâmtoarea.
Combinația dintre revoluția shale americană, diversificarea rutelor de aprovizionare, stocurile strategice ale statelor IEA și conductele alternative ale statelor din Golf formează o plasă de siguranță care nu exista în crizele energetice din anii 1970 sau 2008. Totuși, această reziliență are limite — cu cât războiul durează mai mult, cu atât cresc presiunile asupra întregului sistem.
Prețurile petrolului WTI în zona de $100 sunt departe de scenariul cel mai nefavorabil. Dar în acest moment, lumea se confruntă cu cea mai mare perturbare a producției petroliere din istorie, dublată de un șoc puternic pe piețele globale de gaze.
Întrebarea-cheie pentru piețele energetice globale este acum durata acestui război exploziv. Cu cât conflictul se prelungește, cu atât cresc presiunile ascendente asupra prețurilor — iar scurtcircuitele din Asia se vor propaga inevitabil către pompele de benzină din Occident.
⚠️ Disclaimer: Articolul original a fost publicat de Daniel Yergin în Financial Times în luna martie 2026. Traducerea și adaptarea au fost realizate de Financial Market în scop informativ. Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului. Acest material nu constituie recomandare de investiții.
