Indicele BET a livrat în ultimele șase luni o evoluție greu de ignorat, iar întrebarea care se aude tot mai des în piață este dacă prețurile au luat-o înaintea fundamentelor. Invitatul ediției, un investitor cu aproape 25 de ani de experiență în domeniul financiar, explică de ce sezonul raportărilor rămâne principalul lui declanșator de decizii, de ce a intrat pe sectorul de apărare și de ce companiile de IT listate la București i se par, paradoxal, cele mai simple de înțeles.

Un portofoliu care a ținut pasul cu BET

Punctul de plecare al discuției a fost chiar performanța portofoliului personal. Concluzia invitatului: ultima perioadă a fost una foarte bună, cu o evoluție comparabilă cu cea a indicelui BET, fără modificări majore la nivelul primelor investiții din portofoliu. Ajustările au vizat mai degrabă ponderile — mărite în unele situații, reduse în altele — decât structura în sine.

Diferența față de blue-chip-urile din BET este, spune el, de ritm: companiile din indicele principal par să crească și între raportări, și înainte de raportări, în timp ce în cazul companiilor pe care le deține el principalele salturi au venit după publicarea rezultatelor. Trimestrul I a fost, în evaluarea lui, cel mai bun din perspectiva raportărilor pentru companiile urmărite, atât la nivel de venituri, cât și la nivel de rezultat operațional și profit net — inclusiv în cazurile în care cifrele au fost în scădere, dar au depășit așteptările pieței.

Supraevaluare sau anticipare? Ce arată indicatorii pe care îi urmărește piața locală

Bursa de la București este, în opinia invitatului, o piață orientată pe profit — investitorii locali se uită în primul rând la PER și, eventual, la EBITDA. Prin această lentilă, piața pare într-adevăr scumpă, iar majoritatea opiniilor din piață merg în direcția supraevaluării. Nuanța pe care o adaugă el este că indicatorii istorici nu spun nimic despre capacitatea companiilor de a confirma financiar în trimestrele următoare: evaluările actuale pot fi pur și simplu o anticipare a unor performanțe viitoare.

Argumentul are sens în special în zona energetică, unde pipeline-ul investițional se întinde pe mai mulți ani și implică sume considerabile. Sunt companii care investesc acum și care așteaptă venituri și profituri semnificativ mai mari în viitor — iar cotațiile reflectă deja această așteptare.

Cum ia deciziile: anticipare, surprize și cash păstrat deliberat

Strategia descrisă este un mix. De cele mai multe ori, invitatul încearcă să anticipeze rezultatele bune înainte de raportare, pornind de la evoluția industriei, de la comunicatele companiei sau ale competitorilor și, acolo unde sunt publice, de la cifrele operaționale. Dar experiența i-a arătat că fiecare sezon de raportări aduce cel puțin o surpriză: o companie pe care nu o deține publică rezultate peste așteptări, iar reacția pieței nu se consumă într-o singură ședință.

Tocmai de aceea păstrează, în general, o rezervă de cash: nu pentru a cronometra piața, ci pentru a putea reacționa la surprizele din sezonul de raportări.

Sectorul de apărare: IAR Brașov și Aerostar, un ciclu la început

Apărarea este domeniul în care a intrat pentru prima dată anul acesta. La Aerostar a investit o sumă relativ mică, în urma unor raportări foarte bune la trimestrul I. La IAR Brașov a început să construiască poziția în primăvară și a majorat-o semnificativ după publicarea rezultatelor.

Teza este de ciclu, nu de tranzacție: creșterea bugetelor de apărare la nivel european, declarațiile care au urmat summitului NATO și existența unor informații publice privind implicarea acestor companii în proiecte finanțate prin programul SAFE conturează, în opinia lui, o perioadă mai lungă de investiții în domeniu.

Dincolo de context, argumentul de bilanț contează la fel de mult. Ambele companii au, spune el, o poziție financiară foarte solidă: clienți guvernamentali, poziții de cash semnificative și fără datorii. Riscul ca veniturile să se prăbușească din cauza unei contracții a pieței în care activează este redus — un profil pe care îl încadrează la categoria „low risk”.

Un factor suplimentar, menționat ca posibil upside gratuit: inițiativele legislative privind permisiunea fondurilor de pensii de a investi în companii din industria de apărare. Deocamdată sunt doar inițiative. Dacă vor fi aprobate, apare o cerere structurală nouă; dacă nu, evoluția va rămâne ancorată în rezultate financiare și evaluări obiective.

Întrebat care dintre cele două are potențialul mai mare, invitatul a preferat să nu se pronunțe — cu observația că ambele sunt companii cu lichiditate redusă. A punctat însă că IAR are o capitalizare mai mică și contracte mai clar conturate, în timp ce Aerostar dezvoltă o componentă de business nelegată de aviație, pe zona de mentenanță și sisteme terestre, care poate genera creștere suplimentară. Aerostar are, în plus, un grafic mai stabil în timp, dar tocmai de aceea, la valorile actuale, o dublare pe termen scurt este mai puțin plauzibilă.

Romgaz și Nuclearelectrica: când cotația și proiecțiile merg în direcții diferite

Un exemplu de decizie asumată, dar nu neapărat câștigătoare: poziția pe Romgaz, deschisă în perspectiva aprobării investițiilor și a începerii exploatării de la Neptun Deep, a fost vândută în prima jumătate a acestui an, după ce creșterea cotației a încorporat, în opinia lui, proiecțiile de rezultate financiare rezultate din proiect. Privind retrospectiv, nu poate spune că a fost o decizie bună.

O situație oarecum inversă a fost identificată la Nuclearelectrica: proiecțiile companiei pentru anii următori indică o scădere a cifrei de afaceri și a profitabilității pe perioada retehnologizării, în timp ce cotația a continuat să crească. Explicația avansată în emisiune este că piața tratează oprirea reactorului ca pe un eveniment cunoscut și temporar, iar o parte dintre investitori aleg să iasă pe perioada respectivă și să revină ulterior.

Dividendele: nu obligatorii, dar cash-ul nefolosit este penalizat

Politica de dividende nu este un criteriu decisiv. Distincția pe care o face invitatul este între companiile mature, cu cash flow-uri constante și fără proiecte de investiții, și companiile aflate în plin plan de dezvoltare. În primul caz, cash-ul care depășește nevoile de capital de lucru și rezerva pentru acoperirea riscurilor ar trebui returnat acționarilor — altfel, este un semnal negativ privind competența managementului. Logica: dacă nu poți genera proiecte cu o rată internă de rentabilitate cel puțin la nivelul celor curente, lasă acționarii să facă alocarea. În al doilea caz, absența dividendului nu este penalizată. Portofoliul lui conține companii de ambele feluri.

IT-ul de la BVB: Connections, Safetech și un business mic cu expunere externă

Pariul pe IT datează de anul trecut. Connections Consult a fost discutată în ediția din ianuarie, iar rezultatele financiare au confirmat ulterior așteptările. La Safetech Innovations a reintrat în ultimele luni, undeva din toamna anului trecut, după anunțul contractului cu Uniunea Europeană — nu ca eveniment declanșator în sine, ci ca parte dintr-o combinație de factori: prețul de tranzacționare, domeniul de activitate și un istoric personal cu compania, inclusiv participarea la plasamentul privat.

Elementul care contează cel mai mult în teza pe Safetech este calitatea creșterii: o pondere mai mare a contractelor recurente de servicii, cu marje mai bune, în detrimentul componentei de hardware, care generează venituri mari, dar one-off. O creștere mai „sănătoasă” — și, implicit, un indicator mai bun pentru evoluția viitoare. Așteptarea lui pentru acest an este ca rezultatele bune să continue; cotația, în schimb, stagnează de o perioadă, după o tendință descendentă începută odată cu mutarea pe piața principală.

A doua companie discutată din zona IT este Softbinator Technologies, rămasă pe piața AeRO. Business-ul este diferit — outsourcing, fără o diferențiere pe cybersecurity — iar compania a traversat o perioadă dificilă după întreruperea cererii din partea clienților din Statele Unite. Expunerea rămâne pe piața americană și pe cea din Israel, un profil unic printre companiile listate la București. Capitalizarea este mică, undeva în jurul a patru milioane de euro, dar compania a generat profit anul trecut și a raportat rezultate bune la trimestrul I.

Argumentul invitatului: odată ce bilanțul a fost curățat de activele problematice și odată ce managementul își controlează marjele și costurile, chiar și un business de outsourcing poate genera profituri semnificative raportate la dimensiunea companiei. Limitarea este tot acolo — relația dintre venituri adiționale și creștere este destul de directă, deci scalarea depinde de capacitatea de a aduce contracte noi.

Întrebat dacă sectorul IT de la BVB este subevaluat în ansamblu, răspunsul a fost nuanțat: există companii penalizate raportat la perspective și la ceea ce au raportat efectiv, pentru că o parte dintre investitori se așteaptă ca AI-ul să erodeze modelul de outsourcing. Scenariul lui este altul — nu înlocuire completă, ci trecerea de la un outsourcing bazat exclusiv pe resursă umană la un mix între resursă umană și AI.

Pe Arctic Stream, companie pe care nu o deține, opinia a fost formulată prudent: un an probabil mai bun decât precedentul, cu contracte semnate mai devreme în cursul anului față de tiparul obișnuit (semnare în a doua parte a anului, livrare spre final). Semnul de întrebare pe termen mediu vine din zona cererii publice de hardware, care ar putea scădea odată cu implementarea cloud-ului guvernamental, în favoarea proiectelor de software.

Ratingul suveran: fără retrogradare, dar cu riscurile pe masă

La o întrebare din chat privind riscul de retrogradare la categoria „junk”, invitatul a răspuns că situația financiară a României este mai bună decât anul trecut. Riscurile rămân și vor continua să fie subliniate de agenții, iar perspectiva negativă va fi cel mai probabil menținută — dar, în logica lui, dacă retrogradarea nu s-a produs anul trecut, nu există motive evidente pentru ca ea să se producă acum.

Concluzia: de unde poate începe un investitor la început de drum

Întrebat care dintre companiile discutate are modelul de business cel mai ușor de înțeles pentru un investitor mediu, răspunsul a fost, la nivel de sector, IT-ul. Motivul: companiile de tehnologie listate local nu au investiții mari în mijloace fixe, au eventual câteva produse proprii pe care fie le folosesc intern, fie le vând clienților, și au o structură de business mai simplu de urmărit. În general, spune el, companiile românești au modele de business mai simple decât cele internaționale — puține au expuneri pe mai multe piețe, valute și subsidiare.

Citește și:

• Cum a evoluat sectorul bancar listat la BVB? BT și BRD, față în față după T1 2026

Acest material are caracter informativ și educațional și reprezintă opiniile exprimate de invitat în cadrul emisiunii. Nu constituie recomandare de investiții, consultanță financiară sau invitație de a cumpăra ori vinde instrumente financiare. Investițiile în acțiuni implică riscuri, inclusiv riscul pierderii capitalului investit. Performanțele anterioare nu garantează rezultate viitoare. Cifrele menționate provin din transcrierea emisiunii și trebuie verificate în raportările oficiale ale companiilor înainte de a fi utilizate în orice decizie de investiție.