Germania pare să redescopere apetitul pentru reforme economice. Propunerile de modificare a sistemului public de pensii reprezintă un pas important în direcția corectă, într-un moment în care presiunea demografică devine tot mai greu de ignorat. Totuși, adevăratul test va fi capacitatea guvernului de la Berlin de a transforma rapid aceste propuneri în măsuri concrete.
O comisie independentă pentru pensii, formată din 13 membri și numită de coaliția de guvernare, urmează să prezinte oficial un set de 33 de recomandări privind reforma sistemului de pensii. Miza este una majoră: sustenabilitatea finanțelor publice germane, într-o economie în care populația îmbătrânește accelerat, iar forța de muncă disponibilă se reduce.
Reforma de anul trecut a fost doar o soluție temporară
Pentru a înțelege amploarea problemei, trebuie privită reforma adoptată anul trecut. Guvernul german a decis să mențină nivelul pensiei publice la 48% din salariul mediu până în 2031, în loc să permită scăderea acestuia spre 45%, conform formulei anterioare. Practic, persoanele care au contribuit timp de 45 de ani la sistemul public și se pensionează până în 2031 ar urma să primească o pensie echivalentă cu 48% din salariul mediu german.
Această garanție are însă costuri importante. Contribuția la sistemul de pensii ar urma să crească de la 18,6% la 18,8% începând cu 2027. Pachetul anterior a inclus și alte măsuri, precum extinderea beneficiilor pentru părinți, relaxarea regulilor care limitează revenirea pensionarilor la fostul angajator și introducerea așa-numitei „Aktivrente”, o facilitate fiscală pentru persoanele care continuă să lucreze după vârsta legală de pensionare de 67 de ani.
Cu toate acestea, reforma precedentă a fost mai degrabă o amânare a problemei decât o rezolvare reală.
Presiunea demografică devine tot mai mare
Germania se confruntă cu o schimbare structurală profundă. Raportul de dependență al persoanelor vârstnice — adică populația de peste 65 de ani raportată la populația activă — este estimat să crească de la 34% în 2024 la 51% până în 2050.
Cu alte cuvinte, în 1992 existau 2,7 persoane active pentru fiecare pensionar. În 2022, raportul scăzuse la 2,0, iar până în 2030 ar putea ajunge la doar 1,5 persoane active pentru fiecare pensionar. Această deteriorare este accelerată de pensionarea generației baby boomers în actualul deceniu.
Potrivit proiecțiilor Oficiului Federal de Statistică din Germania, până în 2035, unul din patru germani va avea cel puțin 67 de ani, față de unul din cinci în 2024. Numărul persoanelor aflate la vârsta pensionării va continua să crească până în 2038, adăugând între 3,8 și 4,5 milioane de persoane în sistem.
În lipsa unor schimbări, presiunea asupra bugetului public ar putea deveni extrem de dificil de gestionat. Deja, guvernul german cheltuiește peste două treimi din bugetul anual pentru sănătate și pensii.
Principalele propuneri: vârstă de pensionare legată de speranța de viață
Cea mai importantă propunere vizează legarea vârstei de pensionare de speranța de viață începând cu 2032. Mecanismul ar urma să funcționeze după o regulă de tip „doi la unu”: pentru fiecare an suplimentar de speranță de viață, oamenii ar lucra opt luni în plus și ar primi pensie timp de încă patru luni.
Pe baza proiecțiilor demografice actuale, această formulă ar duce la o vârstă de pensionare de 67,5 ani în 2041 și de 68 de ani în 2051. Practic, ar fi vorba despre o creștere de aproximativ jumătate de an pe deceniu, cu revizuiri periodice.
O altă propunere importantă este eliminarea pensionării anticipate fără penalizări după 45 de ani de contribuții. Această măsură este sensibilă politic, în special pentru Partidul Social Democrat, care a apărat în trecut acest beneficiu.
Baza de contribuabili ar putea fi extinsă
Comisia propune și extinderea bazei de contribuabili. Parlamentarii și freelancerii ar urma să fie integrați în sistemul public de pensii. În schimb, problema funcționarilor publici este abordată mai prudent, comisia limitându-se la recomandarea reducerii numărului acestora.
De asemenea, joburile de până la 600 de euro, care în prezent sunt scutite de contribuții sociale, ar putea fi limitate în principal la studenți. Aceste forme de angajare sunt importante mai ales în retail, iar modificarea regulilor ar putea crește costurile pentru angajatori.
Germania vrea și o componentă de pensie investită pe piețele de capital
Una dintre cele mai interesante propuneri este introducerea unui pilon obligatoriu finanțat și investit pe piețele de capital, inspirat de modelul suedez. O parte din contribuții, pornind de la 0,5% din salariul brut și crescând gradual până la 2%, ar urma să fie direcționată către un fond administrat de stat.
Contribuția ar fi împărțită între angajator și angajat, iar sumele investite ar fi plătite individual la pensionare. Scopul este ca randamentele obținute pe piețele financiare să susțină un nivel al pensiei mai ridicat decât cel pe care l-ar putea oferi doar actualul sistem de tip „pay-as-you-go”, bazat pe contribuțiile salariaților activi.
Pentru investitori și piețele financiare europene, această direcție este importantă, deoarece ar putea canaliza pe termen lung mai mult capital către piețele de acțiuni și obligațiuni, consolidând rolul investițiilor în finanțarea pensiilor.
O reformă necesară, dar nu suficientă
Propunerile sunt importante și marchează o schimbare de direcție. Legarea vârstei de pensionare de speranța de viață și introducerea unei componente de capitalizare sunt măsuri care pot contribui la reducerea presiunii asupra bugetului public.
Totuși, reforma pensiilor nu este suficientă pentru a rezolva problema mai amplă a competitivității economiei germane. Germania are nevoie și de reforme în zona fiscală, în sănătate, pe piața muncii și în politicile de investiții, dacă vrea să-și recâștige dinamismul economic.
Reforma pensiilor poate fi privită ca un prim pas. Dar pentru ca economia germană să revină la o traiectorie solidă de creștere, guvernul de la Berlin va trebui să meargă mult mai departe.
Articol realizat pe baza analizei publicate de economiștii ING.
