Într-o sesiune internă TechAngels, investitori, fondatori și operatori din ecosistemul local au discutat deschis despre cum se schimbă teza de investiții a business angels când startup-urile se construiesc mai rapid ca niciodată, capitalul devine mai selectiv, iar percepția asupra riscului se recalibrează aproape trimestrial. Ce urmează este o sinteză a ideilor, tensiunilor și concluziilor din spatele deciziilor de investiții early-stage în 2026.

AI a schimbat percepția asupra riscului — și psihologia investitorilor

Una dintre cele mai relevante idei din discuție a fost că inteligența artificială nu transformă doar startup-urile, ci și modul în care investitorii evaluează riscul. Mai mulți participanți au descris același sentiment: se uită la companii care, obiectiv, sunt mai bine construite decât cele de acum câțiva ani — dar reușesc tot mai greu să identifice unde se află avantajul competitiv real.

În trecut, tehnologia era mai greu de construit, accesul la talent era limitat, iar avantajul tehnic putea funcționa drept moat suficient pentru a justifica un pariu early-stage. Astăzi, AI comprimă dramatic timpul necesar construirii produselor, iar funcționalități întregi pot fi replicate sau absorbite rapid de platformele mari. De aici și anxietatea recunoscută deschis: dacă OpenAI, Anthropic sau alt jucător major poate intra mâine în aceeași verticală — cât timp se poate apăra startup-ul în care investești astăzi?

Această întrebare nu afectează doar companiile AI-native. Ea începe să influențeze modul în care investitorii privesc aproape orice startup early-stage.

Paradoxul: startup-uri mai bune, investitori mai precauți

Un insight central al conversației a fost că majoritatea investitorilor nu cred că startup-urile românești sunt mai slabe decât acum 4–6 ani. Dimpotrivă: fondatorii sunt mai bine pregătiți, pitch-urile sunt mai clare, produsele se construiesc mai repede, iar accesul la know-how este mai larg ca oricând.

Și totuși, percepția de risc este mai mare. Explicația? Avantajul competitiv este mai greu de evaluat, iar incertitudinea — tehnologică și geopolitică — este la niveluri pe care ecosistemul nu le-a mai experimentat.

Se mai pot construi category leaders din România?

Aceasta a fost probabil cea mai directă întrebare din sesiune — și răspunsurile au fost nuanțate. O parte a participanților a argumentat că lipsa capitalului, ecosistemul limitat și absența infrastructurii de scale-up fac foarte dificilă apariția unor unicorns din România.

Alții au susținut că întrebarea este, de fapt, pusă greșit. Poate că obiectivul nu ar trebui să fie „următorul OpenAI din România”, ci companii foarte bune, profitabile și bine executate. Discuția a evidențiat și că multe startup-uri regionale care au reușit să scaleze au ieșit rapid din piața locală, au ridicat capital extern sau au construit de la început pentru piețe internaționale.

Ce se schimbă concret pentru business angels?

1. Tehnologia singură nu mai construiește convingere. Dacă în trecut avantajul tehnic putea funcționa ca principal diferențiator, astăzi investitorii acordă mult mai multă atenție distribuției, accesului la industrie, vitezei de execuție și capacității fondatorilor de a învăța rapid. Întrebarea centrală nu mai este „cât de sofisticată este tehnologia?”, ci „ce știe această echipă despre piață ce alții nu știu?”.

2. Distribuția devine moat-ul real. Într-o lume în care produsele se construiesc tot mai repede, distribuția începe să funcționeze ca avantaj competitiv mai puternic decât produsul în sine. Au fost menționate domenii precum govtech, procurement, vertical SaaS, robotics sau semiconductors — industrii în care accesul la clienți, expertiza operațională și înțelegerea profundă a pieței contează mai mult decât simpla capacitate de a scrie software.

3. Thesis-driven investing în locul „investesc în tech”. Modelul generic pare să funcționeze din ce în ce mai greu într-o piață extrem de zgomotoasă. Apare nevoia unei specializări clare: focus sectorial, thesis-driven investing și capacitatea de a construi convingere într-un domeniu specific.

4. Angel investing devine inevitabil mai hands-on. Fondatorii au nevoie, pe lângă capital, de ajutor concret: validarea pieței, structurarea go-to-market-ului, acces la clienți și suport în fundraising. Într-un ecosistem încă tânăr precum România, rolul investitorului se extinde semnificativ dincolo de cecul inițial.