Se pare că cea mai importantă problemă a pieței de capital locale este lipsa lichidității bursiere din ultimii ani datorită in principal numarul mic de investitori de retail.
Deși cei mai importanți stakehold-eri, precum Bursa de Valori Bucuresti, Ministerul Finantelor sau chiar Autoritatea de Supraveghere Financiară vorbesc despre măsuri, in pregatire, ce țintesc creștere numărului celor care detin un cont de investitii activ la bursa românească, publicul bursier de retail ramane acelasi, sau chiar este in scădere.
Articol de opinie semnat de Alin Brendea, Director Adjunct Prime Transaction
„Pe scurt, dilema bursei poate fi rezumată asa: De ce pe o piata unde exista randamente ridicate, atat ale dividendelor (in ultimii ani) cat si ale cotatiilor bursiere (in acest an), investitorii de retail se impuținează in loc ca numarul lor să creasca?”[emaillocker]
Cresterea economică, desi se traduce prin creșterea cotațiilor bursiere si prin distribuire de dividende semnificative, nu se traduce si prin creșterea numarului de investitori.
Paradoxal, acest fenomen survine exact atunci cand concurența traditională a pietei bursiere, piata monetară, propune randamante aflate de ceva timp la minime record, dar care nu impiedică creșterea soldului depozitelor detinute de catre populatie să se pastreze pe un trend viguros de crestere.”
Mai exact, vorbind in cifre, avem in ultimii ani un grup de 5-7 companii care oferă randamente ale dividendelor spre 10%, iar indicii bursieri au crescut in acest an cu peste 25%.
In 2018 investitiile populatiei in titluri de stat au crescut cu 45%. In martie 2019, ritmul anual de crestere a depozitelor populatiei era de circa 8% in lei si de 17% in valuta.
Pe de alta parte, numarul de investitori pe bursa il gasim in graficul de mai jos furnizat de catre Fondul de Compensare al Investitorilor, unde se poate observa cu ochiul liber contractia numarului celor care investesc pe bursa românească.
Este un proces care a inceput o data cu criza financiara din 2008 si care, desi ar avea un solid suport, este in plină desfășurare si in prezent.
„Privim la un grafic care ar trebui să nască coșmaruri nu doar pentru industria de intermediere, dar si pentru operatorul de piata, reglementatorul pieței si, in general, pentru toti cei care se consideră responsabili pentru modul cum evolueaza piața bursierș românească.”
In acest moment deschiderea unui cont de investitii, sub imperiul MIFID 2, nu este de nici un fel o intreprindere ușoară. Cei invățati cu deschiderea unui cont online in maxim 2 minute, pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, se lovesc de modalități mult mai stufoase si excesiv consumatoare de timp pe piața bursieră.
Dar, odată deschis contul de investitii, investitorul are de ales intre două variante, să ia singur decizii de investitii sau să apeleze la cineva care să il consilieze.
Niciuna dintre variante nu este simplă. In prima, investitorul nu găsește produse investiționale gata de a fi consumate, el trebuie practic să analizeze zeci sau sute de posibilități si să decida care ii se potrivesc.
Nu este sigur daca decizia lui este optima. In a doua, există suficiente restrictii legislative ca procesul investițional să fie selectiv si îngreunat in același timp. Clientul poate fi ghidat de un broker, insă acesta o poate face doar in anumite condiții ce impun procese complexe nesolicitate de niciun fel de catre client.
Luand in calcul si riscul inerent investitiilor la bursă, raportul risc/oportunitate/randament tinde pentru majoritatea să iasă suficient de prost pentru a sta deoparte. Astfel sume imense de bani rămân „captive” in depozite cu 1% si nu iau parte la cresterea pietei locale cu 25%.
Ce s-ar putea face pentru a sparge cercul vicios. Lucrurile nu foarte complicate, testate de piete mult mai dezvoltate.
De exemplu:
• Ar trebui impumutată din domeniul fintech modalitatea de a deschide un cont pentru un serviciu financiar. Cine a deschis un cont Revolut, de exemplu, intelege imediat diferența.
• Ar trebui imprumutat din sectorul bancar modul in care sunt prezentate serviciile financiare. Rigoarea impusă pe piata bursieră de regulamente este in disonanță cu celebrele reclame bancare in care nu doar consumatorul dar si salariatul, familia, casa, copii sunt fericiti ca vor consuma servicii bancare, chit ca si ele includ riscuri pentru consumatori.
• Ar trebui imprumutat de la industria de brokeraj din pietele dezvoltate modul de impachetare a serviciilor oferite, unde simplitatea si diversitatea primează. Tot de acolo ar trebui să imprumutăm flexibilitatea si raționalitatea modului de reglementare al pietei bursiere.
• Am putea imprumuta un sistem tip ISA (britanic) sau 401k(american) prin care mase largi de cetățeni să găsescă un avantaj fiscal pe piața bursieră care să ii determine să echilibreze balanța investiții/consum.
• Sau am putea ruga statul român să se imprumute pe piața bursieră locală de la cetățenii săi oferindu-le sansa și lor, nu doar băncilor comerciale, să isi plaseze economiile cu randamente net peste cele bancare. Sau am putea propune companiilor listate să emită obligațiuni pentru a-și echlibra structura de finantare.
Sunt multe chestiuni nefuncționale care concură la realitatea de azi a pietei bursiere locale. Insă, ele pot fi rezolvate dacă cei care pot decide și schimba realitățile actuale privesc, pe cât posibil, in mod exhaustiv problema.
Articolul inițial a apărut aici.[/emaillocker]
[ajax_load_more]