Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF) salută inițiativa mai multor recunoscuți profesori de drept și experți din domeniul financiar și legislativ de a dezbate public conceptul legat de prescriptibilitate, subiect care face obiectul unor discuții recente în mediul legislativ.
În cadrul dezbaterii „Imprescriptibilitatea: un pericol pentru securitatea juridică și a investițiilor?”, organizată ieri de Centrul pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă, împreună cu Editura Universul Juridic, la Palatul Facultății de Drept al Universității din București, specialiștii prezenți au explorat dintr-o perspectivă mixtă, legislațivă și economică, dilema dintre prescriptibilitate și imprescriptibilitate în dreptul privat și public, cu accent pe impactul acestora asupra securității juridice și a climatului investițional.
„Apreciem demersul Centrului pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă de a crea un cadru de dialog între mediul academic și specialiștii din domeniul financiar și de a aduce în atenția publică teme sensibile, care, odată integrate în legislație, pot avea efecte semnificative asupra pieței, influențând investițiile și care pot altera încrederea investitorilor. În ultimul an, subiectul prescriptibilității dreptului de creanță, relevant pentru românii deveniți acționari în urma Programului de privatizare în masă, a fost în centrul unor modificări legislative importante, care, deși adoptate, au fost ulterior reconsiderate în Parlament.
Din perspectiva AAF, schimbările aduse anul trecut Legii nr. 24/2017, privind emitenții, sunt necesare în contextul actual al pieței de capital și generează beneficii reale: oferă micilor acționari posibilitatea de a încasa rapid contravaloarea deținerilor, iar companiilor le permit să-și optimizeze structura acționariatului și să deruleze operațiuni esențiale, ceea ce contribuie la creșterea atractivității pentru investitori, la îmbunătățirea lichidității și la atragerea de noi resurse financiare în economie. Considerăm că astfel de dezbateri sunt esențiale și, abordate pluridisciplinar, pot sprijini ajustarea legislației în acord cu realitățile economice actuale”, a declarat Horia Gustă, președintele AAF.
Potrivit Legii 238/2025, care a adus modificări Legii emitenților 24/2017, dreptul de creanță rezultat în urma operațiunilor de consolidare a valorii nominale a acțiunilor, realizate de către societățile emitente are un termen de prescripție de trei ani. Deși actul normativ a intrat în vigoare anul trecut, Senatul a revenit asupra lui și propune reintroducerea regimului de imprescriptibilitate pentru sumele compensatorii, motivând că fracțiile de acțiuni ar trebui să-și redobândească „dreptul de proprietate”.
Valeriu Stoica: „Prescripția este regula în drept și imprescriptibilitatea este excepția”
Valeriu Stoica, prof. univ. dr. emerit și fost ministru al Justiției, a abordat tema raportului dintre prescriptibilitate și imprescriptibilitate dintr-o dublă perspectivă, juridică și economică, subliniind că această analiză este esențială pentru înțelegerea funcționării corecte a sistemului de drept și a economiei. „Prescripția este regula în drept și imprescriptibilitatea este excepția”, a spus fostul ministru, adăugând că există în prezent o „tendință periculoasă” de extindere a imprescriptibilității, care inversează raportul firesc dintre regulă și excepție. El a apreciat că această abordare produce efecte economice negative, în special în mediul de afaceri și a oferit ca exemplu situația în care hotărârile adunărilor generale pot fi atacate oricând, ceea ce generează o stare de incertitudine permanentă și afectează securitatea investițională.
„Dacă transformăm imprescriptibilitatea din excepție în regulă, destabilizăm întregul sistem juridic. Drepturile nu mai sunt ancorate în realitatea economică și juridică, iar securitatea raporturilor juridice este grav afectată. Imprescriptibilitatea excesivă afectează direct securitatea investițională și nicio economie nu poate funcționa sănătos dacă deciziile juridice pot fi repuse în discuție la nesfârșit, fără un orizont clar de stabilitate”, a explicat profesorul Valeriu Stoica.
În opinia sa, acordarea unei compensații financiare pentru fracțiile de acțiuni este o soluție logică, la fel ca transformarea dreptului de proprietate într-un drept de creanță. Problema apare însă acolo unde legiuitorul susține că aceste creanțe ar fi imprescriptibile. „Această anomalie a fost corectată prin Legea nr. 238/2025, care a stabilit un termen general de prescripție de trei ani pentru aceste sume. Totuși, pe fondul unei inerții de gândire moștenite din sistemul totalitar comunist s-a generat o reacție puternică, fiind invocat faptul că această reglementare ar afecta interesele acționarilor proveniți din Programul de privatizare în masă”, a mai spus profesorul.
În concluzie, Valeriu Stoica a susținut necesitatea unei regândiri a cadrului legislativ, prin limitarea imprescriptibilității la cazuri excepționale, eliminarea unor concepte juridice depășite și introducerea unor termene de prescripție adecvate, scopul acestor schimbări fiind restabilirea echilibrului între securitatea juridică și dinamica economică, esențial pentru funcționarea unei economii moderne.
Termenele de prescripție, adaptate climatului economic actual
La rândul său, cel mai bun specialist din România în domeniul prescripției extinctive, singurul autor al unui tratat de prescripție din România, profesorul universitar dr. Marian Nicolae de la Facultatea de Drept din cadrul Universității București, fondator al Revistei Române de Drept Privat, a abordat tema imprescriptibilității din perspectivă juridică, evidențiind rolul prescripției ca instituție fundamentală de drept pozitiv, menită să asigure stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. El a explicat evoluția termenelor de prescripție, de la perioada în care acestea erau de 30 de ani, până la reducerea lor semnificativă în contextul dinamismului economic modern, prescripția fiind nu doar un mecanism tehnic, ci și unul care sancționează lipsa de diligență și contribuie la consolidarea raporturilor juridice.
„Problema nu este existența imprescriptibilității în sine, care este justificată în anumite situații excepționale, ci tendința de a o extinde dincolo de aceste limite. O astfel de extindere dezechilibrează raportul dintre interesul general și cel individual și reflectă, în parte, o inerție a unor concepții juridice depășite, care nu mai corespund realităților economice actuale. Invocarea dreptului de proprietate pentru a justifica imprescriptibilitatea în cazul acțiunilor sau creanțelor creează o confuzie conceptuală importantă între bunurile corporale și cele incorporale. În dreptul clasic, dreptul de proprietate are anumite trăsături specifice, iar extinderea sa nejustificată asupra altor categorii de drepturi generează consecințe juridice și economice care trebuie atent analizate”, a subliniat profesorul Marian Nicolae.
Alexandra Smedoiu, partener Deloitte România și vicepreședinte CFA România, expert financiar cu o vastă experiență în piață, a subliniat importanța predictibilității legislative și coerenței dintre legislație și practică, precizând că piața de capital trebuie să funcționeze „datorită cadrului legislativ, nu în ciuda lui”, iar interpretările juridice pot avea efecte directe asupra situațiilor financiare și asupra funcționării pieței. Ea a abordat tema din perspectiva pieței de capital, explicând rolul operațiunilor corporative de tip reverse stock split (consolidarea valorii nominale a acțiunilor). Totodată, Alexandra Smedoiu a amintit și de impactul acestora asupra percepției investitorilor, în condițiile în care companiile cu acțiuni foarte ieftine pot fi percepute ca „penny stocks”, ceea ce le afectează atractivitatea, iar consolidarea poate corecta această percepție și poate atrage investitori instituționali, care au criterii mai stricte.
„Operațiunile de consolidare a valorii nominale a acțiunilor, cunoscute ca «reverse stock split», sunt instrumente uzuale în piața de capital, mai ales în economii care au trecut prin perioade de inflație sau denominare și unde valorile nominale au devenit foarte mici. Aceste operațiuni nu modifică valoarea companiei, ci au rolul de a ajusta structura capitalului astfel încât aceasta să reflecte mai bine realitatea economică și să fie mai ușor de înțeles și evaluat de investitori. Atunci când o companie are un număr foarte mare de acțiuni cu o valoare foarte mică, apare o percepție de tip «penny stock», adică de acțiune lipsită de valoare, chiar dacă, în realitate, compania poate avea fundamente solide. Consolidarea acțiunilor poate corecta această percepție și poate contribui la atragerea unor investitori de calibru mai mare, în special investitori instituționali, care au criterii mai riguroase de selecție. Este esențial de înțeles că aceste operațiuni corporative nu modifică valoarea economică a companiei, nu cresc capitalizarea și nu generează valoare în sine. Ele sunt neutre din punct de vedere economic, dar pot influența percepția, lichiditatea și accesibilitatea acțiunii. De aceea, cadrul legislativ și modul în care este interpretat au un impact direct asupra funcționării pieței de capital, care trebuie să opereze datorită legislației, nu în ciuda ei”, a apreciat Smedoiu.
Imprescriptibilitatea ca factor de risc în deciziile de investiții
La rândul său, conferențiarul univ. dr. Mihail Bușu de la Academia de Studii Economice (ASE) a abordat tema imprescriptibilității ca factor de risc în deciziile de investiții, subliniind că principala problemă pe care aceasta o generează nu este existența riscului, ci imposibilitatea de a-l limita și controla. În mod obișnuit, investițiile sunt construite pe modele de evaluare a riscurilor care presupun identificarea, cuantificarea și limitarea lor în timp. Prescripția joacă un rol esențial în acest mecanism, deoarece creează un orizont finit al riscului și asigură stabilitatea și predictibilitatea tranzacțiilor. În absența acestui cadru temporal, economia ar funcționa într-un regim de incertitudine permanentă. Extinderea imprescriptibilității transformă riscurile gestionabile în riscuri structurale, nelimitate în timp, care nu pot fi integrate eficient în deciziile de investiții. Acest tip de risc crește costul capitalului, reduce profitabilitatea proiectelor și poate duce la amânarea sau abandonarea investițiilor.
„Orice investiție se bazează pe capacitatea de a identifica, probabiliza și cuantifica riscurile, iar toate aceste procese presupun implicit existența unei limite temporale. Imprescriptibilitatea elimină exact această limită și transformă riscul într-o incertitudine permanentă, ceea ce face ca multe proiecte să fie fie amânate, fie abandonate, pentru că nu mai pot fi evaluate în mod realist. Atunci când riscul devine nelimitat în timp, investitorii reacționează prin creșterea primei de risc, ceea ce duce direct la creșterea costului capitalului. În lanț, acest lucru afectează profitabilitatea proiectelor, reduce numărul investițiilor și încetinește creșterea economică. Practic, imprescriptibilitatea excesivă nu este doar o problemă juridică, ci un factor care influențează direct dinamica economiei”, a explicat Mihai Bușu.
În opinia sa, imprescriptibilitatea afectează funcționarea piețelor prin creșterea complexității contractelor, dificultăți în realizarea analizelor de tip due diligence și blocaje în tranzacții, iar impactul este deosebit de puternic în sectoare precum energia, imobiliarele și infrastructura. În concluzie, Mihai Bușu a subliniat că investitorii nu cer eliminarea riscului, ci predictibilitate, iar imprescriptibilitatea excesivă poate deveni o barieră economică majoră, afectând investițiile, concurența și creșterea economică.
Avocatul Dragoș Bogdan, Managing Partener Stoica&Asociații, a analizat tema imprescriptibilității din perspectivă juridică, punând accent pe efectele practice și dezechilibrele pe care le poate genera. El a subliniat și problemele legate de securitatea juridică în România, inclusiv instabilitatea legislativă și practica judiciară neunitară, aspecte care afectează predictibilitatea și încrederea în sistem. Pe baza jurisprudenței europene (CEDO și CJUE), Bogdan a arătat că imprescriptibilitatea nu este exclusă, dar trebuie să fie strict justificată, proporțională și, ideal, însoțită de mecanisme de echilibrare. În absența acestor condiții, ea poate deveni un factor de risc pentru mediul juridic și economic.
„Jurisprudența europeană nu interzice imprescriptibilitatea, dar o supune unui test foarte strict: trebuie să existe motive imperioase, măsura trebuie să fie proporțională și, ideal, să existe mecanisme de contrabalansare. În absența acestor elemente, imprescriptibilitatea riscă să devină un factor de instabilitate, afectând securitatea juridică și încrederea în sistem”, a apreciat Dragoș Bogdan.
Potrivit acestuia, din opt țări analizate, între care Franța, Italia, Spania, Elveția, SUA sau Japonia, adică unele dintre cele mai puternice economii ale lumii, în toate există diverse intervale de timp de prescripție a drepturilor de creanță provenite din fracțiile de acțiuni, ceea ce conferă predictibilitate și stabilitate și permite investiții consistente pe piața de capital.
