În primul tur al alegerilor europene, Marine Le Pen și Jordan Bardella de la Rassemblement National (RN) au ieșit în frunte cu 31% din voturi.
Apoi, Emmanuel Macron a anunțat brusc dizolvarea Adunării Naționale și a programat primul tur al noilor alegeri legislative pentru 30 iunie. Împotriva așteptărilor, NUPES (alianța de stânga), care părea desființată de câteva luni, a reușit să cadă de acord asupra unui program comun și s-a redenumit Nouveau Front Populaire (NFP). Pe de altă parte, Eric Ciotti, președintele partidului Républicains (partid tradițional de dreapta) s-a aliat cu RN (considerat un partid de extremă dreaptă) împotriva acordului propriei tabere, ceea ce a dus la ostracizarea sa de către propriul partid.
În acest context, 33 de milioane de alegători s-au prezentat duminică pentru a vota în alegerile parlamentare franceze. Aceasta a fost cea mai mare prezență la vot pentru o alegere legislativă din 1997 încoace. Comparativ cu alegerile din 2022, grupele de vârstă care au înregistrat cea mai mare creștere a prezenței au fost tinerii între 18-24 ani (+124%) și cei între 25-34 ani (+60%). Acestea au fost, de asemenea, singurele două grupe de vârstă care au votat în mare parte pentru NFP (partidul de stânga).
Deși RN a ieșit în frunte în majoritatea celor 577 de circumscripții, acest prim tur al alegerilor legislative a evidențiat o Franță mai divizată politic decât oricând, cu apariția a aproximativ 300 de rezultate triunghiulare (ca o reamintire, un rezultat triunghiular este o situație în care trei candidați avansează în turul doi deoarece primesc mai mult de 12,5% din voturile exprimate de cei înregistrați pe listele electorale).
În marea majoritate a cazurilor, această situație triunghiulară implică un candidat RN care iese pe primul loc, urmat de un candidat NFP și un candidat Renaissance (partidul majorității prezidențiale) alternând între locurile doi și trei.
Obiectivul principal pentru turul doi este, așadar, să se înțeleagă tacticile diferitelor partide pentru a obține o majoritate în adunare sau cel puțin pentru a împiedica RN să obțină o majoritate absolută.
Rezultatul incert al unui „baraj cu găuri”
Deși victoria RN nu este fără precedent în alegerile franceze, este pentru prima dată când acest partid a fost atât de aproape de a prelua puterea. Acesta este motivul pentru care, în trecut, pentru a împiedica RN să ajungă la Matignon, celelalte partide formau un front unit împotriva a ceea ce considerau a fi o amenințare la adresa valorilor republicane și democratice.
Dar acum se confruntă cu o divizare ideologică care amenință capacitatea lor de a se uni pentru a forma obișnuitul „baraj împotriva extremei drepte”.
Care sunt perspectivele pentru turul doi? Strategia proclamată de centriști și alianța de stânga este aceea de a se retrage reciproc în circumscripțiile unde candidatul lor ar fi ajuns pe locul trei, pentru a evita dispersarea voturilor într-o configurație triunghiulară.
Acest lucru ar priva RN de o majoritate absolută în parlament, care ar fi atunci formată dintr-o majoritate relativă RN și multiple grupuri de opoziție cu o minoritate puternică. Într-un astfel de scenariu, președintele ar putea fi forțat să formeze un guvern „tehnic”, responsabil pentru afacerile de zi cu zi, dar incapabil să efectueze reforme structurale majore.
Cu toate acestea, trebuie luați în considerare doi factori. În primul rând, coaliția prezidențială a sugerat că nu își va retrage sprijinul pentru candidații din France Insoumise (LFI), care reprezintă aproape jumătate dintre candidații NFP calificați pentru turul doi.
În al doilea rând, NFP a anunțat că va retrage doar candidații săi de pe locul trei. Aceasta ar însemna că rezultatele triunghiulare ar fi inevitabile și în favoarea RN, deschizând potențial ușa pentru al doilea scenariu: RN obținând o majoritate absolută.
Ce consecințe ar fi pentru piețe?
Deși putem distinge două scenarii principale pentru turul doi, în realitate ele împărtășesc rezultate similare. Primul scenariu ar duce la formarea unui guvern „tehnic” care ar fi incapabil să întreprindă proiectele legislative majore necesare pentru a aduce deficitul în limitele regulilor bugetare europene.
Paralizia Adunării ar putea fi suficientă pentru ca agențiile de rating să scadă calitatea datoriei franceze, ceea ce ar slăbi mediul ratelor dobânzilor și, prin extensie, piețele de capital.
Această situație ar putea avea un impact direct asupra indicelui economiei franceze, cunoscut sub numele de CAC 40. Cu toate acestea, din punct de vedere tehnic, prețul indicelui se află deja la un suport major corespunzător retragerii de 50% a ultimului impuls ascendent la scară săptămânală, adică 7.517,7 puncte.
Dacă acest prag ar fi încălcat, un rebound ar fi posibil de la retragerea de 61,8%, adică 7.339,8 puncte, dincolo de care cumpărătorii ar putea capitula în cele din urmă.
În cel de-al doilea caz, consecința ar fi, de asemenea, instabilitatea politică care afectează ratingul Franței, deoarece președintele Republicii ar putea dori să declare o nouă dizolvare în cazul unei majorități absolute pentru RN. Cu toate acestea, acest lucru ar oferi partidului un an scurt pentru a implementa parțial un program care a fost larg criticat pentru înrăutățirea datoriei publice, ceea ce ar crește și mai mult prima de risc cerută de creditori guvernului francez.
CAC 40 ar putea apoi să străpungă zona sa de suport sau să nu reacționeze imediat în jos și să organizeze un raliu scurt ascendent, permițând vânzătorilor să-și materializeze convingerea direcțională cu o primă. Indiferent dacă se va vedea sau nu o recuperare, o zonă mai largă de retragere se află între 6.638,1 și 6.950,1 puncte.
Pentru a evita să se apropie periculos de o criză a datoriei, singura cale de ieșire ar fi paradoxal ca președintele să instaleze un guvern minoritar în Adunare și să guverneze folosind articolul 49.3 (care permite adoptarea legilor fără consultarea parlamentului) sau aplicând articolul 16 din Constituție (care conferă puteri depline președintelui Republicii).
Acest lucru ar fi considerat o garanție a stabilității politice pentru piețele financiare, dar ar avea o implicație democratică extrem de nepopulară. Dar, din nou, acest lucru este un pariu riscant, președintele fiind expus riscului unei moțiuni de cenzură sau chiar al destituirii.
Scenarii tehnice ale unei majorități relative pentru Rassemblement National în verde și ale unei majorități absolute în roșu. Sursă: xStation5
