În ultimele săptămâni, au avut loc creșteri semnificative în fondurile alocate investițiilor în acțiuni din China, în principal prin intermediul bursei de valori din Hong Kong, pe fondul instrumentelor anunțate pentru stimularea economiei care au dus la o creștere puternică a prețurilor acțiunilor la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie.
La un moment dat, câștigurile pe indicele Hang Seng China Enterprises au depășit pe cele înregistrate de cel mai important indice al lumii, S&P 500, care a înregistrat, de asemenea, triumfuri în ultima perioadă, tranzacționându-se la maxime istorice zi după zi. Cu toate acestea, dezamăgirea considerabilă cauzată de lipsa unor noi planuri de susținere a economiei a dus la plafonarea câștigurilor acțiunilor chinezești cu aproape 15%. De aici, apare firesc întrebarea dacă mai are sens să pariem pe creșteri în piața de acțiuni din China.
Autoritățile chineze au decis să adopte măsuri direcționate în ceea ce privește piața imobiliară. Au decis să reducă o serie de rate ale dobânzilor și să sprijine în mod direct băncile, ceea ce ar mobiliza fonduri pentru credite sau ar aloca o anumită sumă de fonduri pentru achiziția de acțiuni (în principal acele companii legate de sectorul imobiliar).
Problemele Chinei, însă, sunt de natură structurală și nu se referă doar la slăbiciunea unui singur sector. Problema principală este că cetățenii chinezi nu mai doresc să investească fondurile în piața imobiliară și, la fel de important, au un comportament limitat și față de piața de acțiuni, astfel că există o dorință crescândă de a economisi prin depozite obișnuite.
Numărul de apartamente vacante puse la vânzare depășește acum 60 de milioane, iar numărul de metri pătrați depășește 700 de milioane. Aceasta este o ofertă care, fără construcția de noi proprietăți, ar fi suficientă pentru 3 ani de vânzări. Mai mult decât atât, trebuie menționat că tot mai mulți cetățeni vor ajunge să își piardă veniturile în viitorul apropiat, deoarece este probabil ca China să urmeze calea trasată de Japonia cu câțiva ani în urmă.
De asemenea, China se „mândrește” în mod infam cu un raport datorie/PIB mult mai mare, care depășește 300% în total și peste 60% din perspectiva gospodăriilor. În acest context, este evident că planul recent prezentat, fără un angajament clar din partea politicii fiscale, ar putea să nu fie suficient.
În acest context, se pare că măsurile actuale reprezintă doar o soluție temporară care nu va duce la o îmbunătățire permanentă a situației. Cu toate acestea, cel mai probabil nu este sfârșitul acțiunilor, iar autoritățile vor încerca să îmbunătățească situația și să își atingă obiectivele de creștere economică de 5% pentru acest an. Au existat multiple rapoarte conform cărora guvernul intenționează să emită obligațiuni în valoare de 2 trilioane de yuani, care ar fi utilizate, printre altele, pentru recapitalizarea băncilor.
Indicele Hang Seng China Enterprises a pierdut aproximativ 15% de la vârful din această lună și este deja sub închiderea din septembrie. Din perspectiva vârfurilor din 2021, indicele a pierdut aproximativ 40%, iar din perspectiva vârfurilor istorice din 2007, indicele se tranzacționează cu aproape 70% mai puțin.
Acțiunile chinezești sunt încă foarte ieftine, astfel că, odată cu anunțarea următorului plan de sprijin, nu poate fi exclusă o continuare a redresării actuale.
Pe termen lung, însă, fără acțiuni care să abordeze problemele structurale, nu putem conta pe creșteri similare cu cele observate pe Wall Street sau chiar pe Nikkei 225 din Japonia. Totuși, nu poate fi exclus faptul că politica Băncii Populare a Chinei ar putea urma exemplul Băncii Japoniei, care a inclus răscumpărarea de acțiuni prin ETF-uri, ceea ce a stat la baza susținerii creșterilor pe piața de acțiuni din Japonia timp de mulți ani.
