Cotațiile petrolului au început săptămâna în ușoară scădere, după ce contractele futures pentru West Texas Intermediate (WTI) și Brent au acumulat avansuri de peste 5% în săptămâna precedentă. Corecția de moment nu elimină însă riscurile care ar putea menține prețurile la niveluri ridicate pe o perioadă mai lungă.
Piața petrolului pare să fi intrat într-o „zonă gri”, caracterizată prin absența atât a unei păci autentice, cât și a unei escaladări militare directe. În aceste condiții, cotațiile ar putea oscila într-un interval lateral foarte larg, în funcție de informațiile privind negocierile, situația Strâmtorii Hormuz și eventualele atacuri asupra infrastructurii energetice din Orientul Mijlociu.
Actuala perioadă poate fi interpretată drept un armistițiu informal, în care părțile încearcă să evite temporar escaladarea înaintea unui posibil nou episod al conflictului regional desfășurat pe mai multe fronturi.
Infrastructura petrolieră rămâne expusă
Principalul risc pentru piața energetică este reluarea atacurilor asupra capacităților de producție și export de petrol din regiune.
În același timp, continuarea incidentelor care implică petroliere și nave comerciale poate menține ridicate costurile de transport, asigurare și securitate. Chiar și în absența unei întreruperi majore a livrărilor, această primă geopolitică ar putea rămâne inclusă în prețul petrolului.
Strâmtoarea Hormuz are o importanță strategică pentru piața globală, fiind una dintre principalele rute de transport pentru petrolul și gazele naturale lichefiate provenite din Orientul Mijlociu. Orice restricționare a circulației în zonă ar putea afecta rapid oferta mondială și ar putea genera o reacție puternică a cotațiilor.
Washingtonul ar prefera presiunea economică în locul escaladării
Potrivit unor informații și analize apărute în presa internațională, administrația americană ar prefera să intensifice presiunea economică asupra Iranului și să evite temporar o escaladare militară, cel puțin până după alegerile de la jumătatea mandatului din Statele Unite.
The Wall Street Journal notează că Washingtonul mizează pe presiunea economică pentru a determina Iranul să redeschidă Strâmtoarea Hormuz.
Strategia presupune câștigarea de timp și majorarea costurilor economice suportate de Teheran, fără ca Statele Unite să se implice într-un război regional extins, care ar avea consecințe economice și politice importante.
Abordarea nu este însă lipsită de riscuri. Ali Vaez, director adjunct al programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord din cadrul International Crisis Group, a sugerat că autoritățile iraniene ar putea considera că, dacă rezistă suficient presiunilor, Washingtonul va fi primul care își va modifica poziția.
Iranul își consolidează capacitatea pentru un conflict prelungit
În paralel cu presiunea economică exercitată de Statele Unite, Iranul s-ar pregăti pentru posibilitatea unui război mai amplu și de lungă durată.
Printre măsurile semnalate se numără extinderea atribuțiilor Gărzii Revoluționare, consolidarea operațiunilor de informații și mobilizare, precum și accelerarea producției de drone și a dezvoltării facilităților asociate.
O analiză publicată de Foreign Policy arată că liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei, ar urmări restructurarea conducerii militare și de securitate prin numirea unor personalități cu poziții dure.
Printre acestea se află Mohsen Rezaei, numit la conducerea Consiliului Suprem de Securitate Națională. Noua structură ar putea face procesul decizional mai centralizat și ar putea imprima operațiunilor iraniene un caracter mai ofensiv.
Obiectivul ar fi creșterea costurilor suportate de adversari și consolidarea capacității de descurajare. O poziție militară mai puternică i-ar permite Iranului să adopte o atitudine mai fermă în negocieri și să urmărească un acord care să-i protejeze interesele strategice și economice pe termen lung, nu doar un armistițiu temporar.
Șanse reduse pentru un progres diplomatic major
Consolidarea capacităților militare ale Iranului și refuzul unor concesii fundamentale privind Strâmtoarea Hormuz sau programul nuclear reduc probabilitatea unei soluții diplomatice rapide.
Nici administrația Trump nu pare dispusă să facă concesii importante. După criticile generate de memorandumul de înțelegere semnat în luna iunie, al cărui termen expiră astăzi, Washingtonul ar putea prefera menținerea actualei stări de incertitudine.
Pentru administrația americană, o situație de „nici pace, nici război” poate fi temporar mai convenabilă decât asumarea unor concesii politice sau implicarea într-un conflict extins, care ar putea avea un cost electoral ridicat pentru Partidul Republican.
Această strategie poate preveni o escaladare imediată, dar nu rezolvă cauzele fundamentale ale conflictului. În consecință, riscul unui nou episod militar rămâne prezent.
Perspectivele de creștere a petrolului rămân intacte
În acest context, potențialul de apreciere a prețului petrolului nu a dispărut. O reluare a atacurilor asupra infrastructurii energetice, blocarea transportului prin Strâmtoarea Hormuz sau intensificarea incidentelor care implică petrolierele ar putea readuce rapid cumpărătorii în piață.
Efectul riscurilor geopolitice ar putea fi limitat de apariția unor dovezi mai clare privind încetinirea cererii globale de petrol. O deteriorare a economiei mondiale sau reducerea consumului în marile economii ar diminua presiunea exercitată asupra prețurilor de eventualele perturbări ale ofertei.
Un alt factor care poate provoca scăderi temporare îl reprezintă declarațiile administrației americane referitoare la progrese în negocieri, prelungirea armistițiului sau apropierea sfârșitului conflictului. Astfel de mesaje pot reduce prima geopolitică inclusă în cotații, chiar dacă situația fundamentală nu se modifică semnificativ.
Prin urmare, petrolul ar putea continua să evolueze într-un interval amplu, cu episoade succesive de creștere și corecție. Atât timp cât conflictul rămâne nerezolvat, iar infrastructura de producție și transport este vulnerabilă, riscurile vor fi orientate în principal în direcția unor noi scumpiri.
