O majorare a dobânzii de către Banca Centrală Europeană în luna iunie pare tot mai probabilă, însă direcția politicii monetare după această ședință rămâne mult mai dificil de anticipat. Contextul este complicat de un șoc energetic cu durată incertă, de riscul extinderii presiunilor inflaționiste și de efectele negative asupra creșterii economice din zona euro.
Potrivit economiștilor ING, BCE ar putea recurge la o singură majorare de dobândă în iunie, mai degrabă ca semnal de fermitate, pentru a demonstra că este pregătită să țină sub control anticipațiile inflaționiste.
Inflația rămâne dominată de energie, dar riscul de extindere crește
Inflația din zona euro a fost sub așteptări în aprilie, iar structura datelor nu a indicat încă o deteriorare amplă. Creșterea de la 1,9% în februarie la 3% în aprilie a fost determinată în principal de scumpirea energiei, în timp ce celelalte componente au rămas relativ temperate.
Totuși, presiunile ar putea deveni mai vizibile în perioada următoare. Datele privind prețurile de producție arată o creștere a costurilor de intrare, iar tot mai multe companii industriale se așteaptă să majoreze prețurile de vânzare în lunile următoare. În acest context, șocul energetic inițial riscă să se transmită treptat către costurile de transport și prețurile alimentelor.
În plus, dacă războiul din Orientul Mijlociu și blocajele asociate Strâmtorii Hormuz persistă, riscul unor perturbări suplimentare pe lanțurile de aprovizionare ar putea amplifica presiunile inflaționiste.
Anticipațiile inflaționiste încep să urce
Un element important pentru BCE va fi evoluția anticipațiilor inflaționiste. Sondajul propriu al băncii centrale arată că inflația așteptată de consumatori pe un orizont de un an a urcat la 4% în aprilie, de la 2,5% în martie. Pe termen mai lung, creșterea este încă moderată, anticipațiile pe cinci ani avansând doar marginal, la 2,4%.
Această diferență este importantă. BCE poate tolera o creștere temporară a anticipațiilor pe termen scurt, dar ar deveni mult mai îngrijorată dacă firmele și consumatorii ar începe să creadă că inflația mai ridicată va persista pe termen lung.
Deocamdată, mediul economic mai slab limitează capacitatea companiilor de a transfera integral costurile mai mari către consumatori. Datele PMI din luna mai au indicat o creștere mai redusă a prețurilor de vânzare comparativ cu costurile de intrare, ceea ce sugerează presiune asupra marjelor companiilor din zona euro.
Economia zonei euro nu este supraîncălzită
Din perspectiva activității economice, zona euro pare să evolueze în jurul potențialului, fără semnale clare de supraîncălzire. Totuși, cele mai recente date nu sunt foarte încurajatoare. Indicatorii PMI din mai au arătat o slăbire a producției, o scădere a comenzilor noi și o prudență mai mare a companiilor în privința angajărilor.
Acest tablou sugerează un impact ușor stagflaționist: inflație ceva mai ridicată, dar în paralel cu o economie care dă semne de încetinire.
Politica fiscală contează mai mult decât în mod obișnuit
Un alt element-cheie este reacția guvernelor. În 2022, statele din zona euro au introdus sute de măsuri pentru a atenua șocul prețurilor la energie, inclusiv plafonări, subvenții și reduceri de taxe. Sprijinul fiscal de atunci a depășit 3% din PIB-ul zonei euro.
În prezent, sprijinul fiscal este mult mai redus, în jur de 0,2% din PIB. Acest lucru reduce riscul unei repetări a scenariului din 2022, când măsurile fiscale ample au contribuit indirect la menținerea presiunilor inflaționiste.
O majorare în iunie, dar nu neapărat un ciclu agresiv
În opinia economiștilor ING, o majorare de dobândă în iunie este aproape decisă, cu excepția unei deteriorări puternice a sentimentului economic. Chiar dacă tensiunile geopolitice s-ar calma rapid, efectele asupra inflației au început deja să se vadă.
Totuși, ING nu anticipează neapărat un ciclu amplu de majorări. Piețele au început să includă în prețuri posibilitatea a trei creșteri de dobândă, însă un răspuns monetar agresiv pare mai puțin probabil atât timp cât sprijinul fiscal rămâne limitat, iar economia dă semne de slăbiciune.
Comparația cu 2022 nu este perfectă. Atunci, zona euro ieșea din perioada restricțiilor pandemice, economia beneficia de un impuls puternic, politica fiscală era mult mai expansionistă, iar politica monetară pornea de la un nivel mult mai relaxat.
O paralelă mai relevantă ar putea fi anul 2011, când BCE a majorat dobânzile pentru a combate presiunile inflaționiste generate de energie, doar pentru a inversa ulterior rapid aceste decizii, pe fondul stagnării economice și al crizei datoriilor suverane.
Concluzie
BCE se află într-un echilibru dificil. Pe de o parte, nu poate ignora creșterea inflației și riscul ca anticipațiile inflaționiste să se dezancoreze. Pe de altă parte, o reacție prea agresivă ar putea accentua încetinirea economică din zona euro.
Cel mai probabil scenariu indicat de economiștii ING este o singură majorare „de asigurare” în iunie, menită să transmită un mesaj de vigilență și determinare. Dincolo de această ședință, BCE ar putea prefera să aștepte mai multe date înainte de a decide dacă sunt necesare noi creșteri de dobândă.
Articolul a fost realizat pe baza analizei realizate de economiștii de la ING.
