Declarațiile făcute de Christine Lagarde, președinta Banca Centrală Europeană, în conferința de presă de astăzi indică faptul că evoluția cursului de schimb rămâne punctul vulnerabil din „zona de confort” în care se află în prezent politica monetară a BCE.
BCE rămâne în „good place”, dar incertitudinile persistă
Pentru o evaluare mai clară a tonului și intensității discuțiilor din Consiliul Guvernatorilor va fi nevoie de declarațiile individuale ale membrilor BCE din zilele următoare. Totuși, din comentariile lui Lagarde reiese că poziția privind gestionarea unui euro mai puternic este încă în formare. La fel de neclară rămâne și relația dintre o eventuală consolidare a rolului internațional al monedei unice și impactul acesteia asupra cursului de schimb.
Cert este că BCE a decis în unanimitate să mențină dobânzile neschimbate. Atât comunicatul oficial, cât și mesajele transmise de Lagarde arată că banca centrală se consideră în continuare într-o „good place”. Cu o creștere economică a zonei euro estimată în jurul potențialului și cu o inflație așteptată în proximitatea țintei de 2%, argumentele pentru o schimbare rapidă de direcție rămân limitate.
Istoricul arată că pauzele nu înseamnă final de ciclu
Având în vedere că ultima reducere a dobânzii a avut loc în iunie anul trecut, pragul pentru o nouă tăiere este ridicat. Cu toate acestea, experiențele anterioare arată că o perioadă mai lungă de stagnare după un ciclu de relaxare nu exclude reluarea acestuia. Atât în 2012, cât și în 2024, BCE a reluat tăierile de dobândă după pauze care inițial păreau definitive.
Euro mai puternic, punct sensibil în strategia BCE
Privind înainte, mesajele lui Lagarde au adus mai degrabă ambiguitate decât claritate în privința următoarei mișcări a BCE. În locul formulărilor consacrate precum „nu ne angajăm în avans” sau „suntem dependenți de date”, accentul a fost pus pe evaluarea riscurilor și, în special, pe cursul de schimb. Ca și în decembrie, analiza riscurilor nu mai indică un echilibru clar, ci enumeră atât riscuri în creștere, cât și în scădere. Întrebată direct, Lagarde a afirmat că riscurile sunt în prezent „relativ echilibrate”.
În ceea ce privește cursul de schimb, președinta BCE a reiterat poziția cunoscută conform căreia euro nu este un obiectiv de politică monetară, dar reprezintă un element important în proiecțiile de creștere și inflație. Totodată, ea a încercat să minimizeze aprecierea recentă a monedei unice, subliniind că nivelul actual este apropiat de media istorică.
Lagarde a mai afirmat că un rol internațional mai puternic al euro nu ar presupune neapărat o monedă mai puternică. Această interpretare poate fi discutabilă, întrucât o monedă mai atractivă la nivel global implică, în mod natural, o cerere mai mare și, implicit, presiuni de apreciere. Deocamdată, însă, „momentul euro global” rămâne mai degrabă o aspirație decât o realitate.
Un euro prea puternic ar putea forța reluarea tăierilor de dobândă
Scenariul de bază rămâne acela că BCE va încerca să rămână în „good place” cât mai mult timp posibil. Semnalele transmise în decembrie de Isabel Schnabel privind o eventuală creștere a dobânzilor sunt, cel puțin pentru moment, complet ieșite din discuție. Dacă BCE va fi nevoită să părăsească această zonă de confort, prima mișcare ar fi, cel mai probabil, o reducere a dobânzii și nu o majorare.
Există în continuare riscul ca inflația să fie sub țintă în lunile următoare, fie din cauza unei stări generale de prudență pe piețe, fie ca efect direct al aprecierii euro. Dacă moneda unică s-ar întări din nou după revenirea recentă a dolarului american, de exemplu către nivelul de 1,25 EUR/USD până la ședința din martie, proiecțiile BCE ar putea indica o inflație sub 2% timp de trei ani consecutivi, posibil chiar sub 1,8%.
Deși acest scenariu nu ar fi perceput ca unul deflaționist, el ar putea ridica semne de întrebare privind caracterul simetric al țintei de inflație și ar încuraja membrii mai „dovish” ai Consiliului să susțină o tăiere preventivă a dobânzii.
Indiferent dacă Europa își dorește sau nu acest lucru, reuniunea BCE de astăzi readuce în actualitate vechea expresie: „dolarul nostru, problema voastră”, într-un context în care cursul de schimb revine în centrul dezbaterii de politică monetară.
