Potrivit unei analize ING, România ar putea înregistra încă un an de contracție a producției industriale în 2026, înainte ca o revenire graduală să înceapă să se contureze în 2027.
Industria românească, pe un trend descendent din 2018
Imaginea de ansamblu rămâne nefavorabilă. Dacă sunt eliminate distorsiunile provocate de pandemie, producția industrială din România se află pe o tendință descendentă încă din a doua jumătate a anului 2018.
În această perioadă, indicele producției industriale s-a redus cu aproape 16%, ceea ce sugerează mai degrabă o deteriorare structurală și prelungită decât un șoc economic temporar.
În perioada ianuarie-iunie 2026, producția industrială a scăzut cu 3,5% în termeni anuali. Cea mai importantă contribuție negativă a venit din industria prelucrătoare, care reprezintă aproximativ 80% din producția industrială totală și care a înregistrat o contracție de 4,6% de la începutul anului.
Creșterea producției de energie a compensat doar parțial scăderile, în special în primele luni ale anului.
Costurile cu energia și forța de muncă afectează competitivitatea
O parte importantă a problemelor vine din structura industriei românești, mai dependentă decât alte economii europene de sectoare cu un consum ridicat de energie și cu o utilizare intensivă a forței de muncă.
Acest profil face economia mai vulnerabilă în perioadele în care costurile de producție cresc.
Deși ritmul majorărilor salariale s-a temperat recent, salariile nominale au înregistrat în numeroși ani creșteri de două cifre atât înainte, cât și după pandemie, în timp ce producția a stagnat sau chiar a scăzut.
Accesibilitatea energiei și competitivitatea costurilor au devenit, în același timp, preocupări tot mai importante pentru companiile industriale.
Problemele structurale completează tabloul. O parte din capitalul industrial necesită modernizare, în timp ce deficitul de forță de muncă și nepotrivirea dintre competențele angajaților și cererea companiilor continuă să limiteze potențialul de dezvoltare.
Cererea slabă din Germania continuă să apese asupra industriei
Nici contextul extern nu a oferit prea mult sprijin producătorilor români. Cererea din Europa Occidentală, în special cea din Germania, a rămas modestă, pe măsură ce industria europeană încearcă să se adapteze schimbărilor din economia globală.
O eventuală accelerare a cererii externe ar putea aduce un impuls economiei românești, mai ales odată cu intensificarea investițiilor Germaniei în infrastructură și apărare.
ING avertizează însă că o revenire a comenzilor externe nu va fi suficientă pentru a rezolva problemele de competitivitate ale industriei românești.
Slăbiciunea sectorului se vede și pe piața muncii. Creșterea salariilor din industrie s-a temperat la 5,9% anual, iar în industria prelucrătoare la 6,1%, pe fondul încetinirii economice începute în a doua jumătate a anului 2025.
În paralel, numărul angajaților din industrie continuă să scadă, sectorul numărându-se printre principalii contributori la pierderile de locuri de muncă din economie.
Seceta și opririle temporare de producție complică trimestrul al treilea
Noi probleme au apărut la începutul celui de-al treilea trimestru. Seceta severă începe să afecteze activitatea economică, cu potențiale consecințe atât asupra industriei prelucrătoare, cât și asupra producției de energie.
În același timp, lucrările de mentenanță planificate și opririle temporare ale producției la unele facilități industriale importante ar putea pune presiune suplimentară asupra indicatorilor din lunile următoare.
Împreună cu preocupările privind reziliența sistemului energetic, acești factori indică un început slab pentru a doua jumătate a anului.
ING: Industria se apropie de minimul ciclului, dar revenirea va fi graduală
Economiștii ING consideră că industria românească se apropie probabil de partea de jos a actualului ciclu economic, însă o revenire propriu-zisă nu a început încă.
Ritmul contracției ar putea încetini în a doua jumătate a anului, iar cele mai clare semnale de îmbunătățire ar putea apărea în trimestrul al patrulea. Chiar și în aceste condiții, anul 2026 ar urma să se încheie cu o nouă scădere a producției industriale.
Pe termen mediu există însă și câțiva factori favorabili. O revenire a cererii europene și etapa finală a investițiilor finanțate prin PNRR ar putea limita declinul.
În plus, perspectiva unor prețuri mai reduse la energie odată cu intrarea în producție a proiectului Neptun Deep, dezvoltarea capacităților de stocare a energiei și investițiile asociate industriei de apărare ar putea genera noi oportunități pentru sectorul industrial.
Deschiderea unor noi tronsoane de autostradă în 2026 și 2027 ar putea susține suplimentar construcțiile nerezidențiale, în special segmentele de logistică și depozitare.
Pe termen mai lung, o infrastructură de transport mai bună ar putea ajuta România să profite mai mult de reconfigurarea lanțurilor regionale de aprovizionare, atât prin atragerea unor noi comenzi industriale, cât și prin creșterea investițiilor străine directe.
Pentru moment însă, scenariul ING rămâne unul prudent: 2026 ar urma să fie încă un an de contracție pentru industria românească, iar revenirea din 2027 va fi mai degrabă graduală decât spectaculoasă.
