Rezultatele de semestru publicate în aceeași dimineață au adus o creștere de 34% a cifrei de afaceri și un salt de 53% al profitului net consolidat. Dincolo de cifre, discuția a fost despre altceva: o companie care pare să fi trecut într-o nouă etapă de maturitate, cu marje de peste 40%, cu servicii recurente în expansiune și cu prima subsidiară internațională care, după trei ani de luptă, ajunge aproape de profit.

Este genul de raportare care schimbă tonul unei conversații. Timp de câțiva ani, povestea Safetech a fost una de răbdare — investiții interne, o subsidiară britanică care consuma resurse, o cotație care testa nervii acționarilor. Ediția de față a emisiunii a surprins un moment de inflexiune: managementul vorbește acum despre certitudini contractuale, despre un context de piață care lucrează în favoarea securității cibernetice și despre un obiectiv devenit aritmetic — dublarea veniturilor în cel mult trei ani.

I. Cifrele semestrului: profitul crește mai repede decât vânzările

Punctul de plecare al discuției au fost datele consolidate. Cifra de afaceri a urcat cu aproximativ 34%, însă adevărata surpriză a fost profitabilitatea: profitul operațional a depășit 10 milioane de lei (+52%), iar profitul net consolidat a crescut cu 53%, până undeva la 8,5 milioane de lei. Cu alte cuvinte, profitul a crescut vizibil mai repede decât vânzările — semnul unei companii care și-a găsit levierul operațional.

Marja operațională de peste 40% a fost, poate, cel mai revelator indicator. Este nivelul unei companii de tehnologie, nu al unui simplu furnizor de servicii. Iar explicația nu ține doar de context, ci de structura internă: schema de personal a crescut în semestru cu doar doi angajați față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce veniturile au avansat cu o treime.

II. Marea Britanie: de la povară la promisiune

Subsidiara britanică a fost, ani la rând, exact zona care „a tras compania în jos”. Ediția aceasta a marcat o schimbare de registru: veniturile din UK au urcat cu aproximativ 30%, până spre 974.000 de lei, cu patru clienți noi. Mai important, operațiunea a ajuns aproape la breakeven — un minus de doar circa 2.000 de lire — iar managementul afirmă cu „aproape certitudine” că trimestrul trei se va încheia pe profit.

Explicația pentru anii dificili este onestă: ca subsidiară a unei companii străine, penetrarea unei piețe mult mai mari și mai competitive decât cea românească a durat mai mult decât se anticipase. A fost nevoie de timp pentru a înțelege ce funcționează și care este cea mai directă cale de a construi un portofoliu de clienți. Punctul de cotitură pare să fi venit odată cu o aplicație proprie de threat intelligence, vândută „as a service” — un produs care poate fi împachetat cu servicii și susținut de expertiza echipei din România.

III. AI-ul, folosit „într-un mod extrem de conștient”

Întrebarea firească — cum cresc rezultatele mult mai repede decât echipa? — a primit un răspuns nuanțat. În securitate cibernetică, spun reprezentanții companiei, inteligența artificială nu poate fi folosită la întâmplare: datele clienților nu pot trece prin ChatGPT, prin modele externe sau prin orice provider din afara perimetrului, fără a intra într-o „poveste de GDPR”. Soluția a fost dezvoltarea unui sistem intern de AI care nu părăsește niciodată data room-ul propriu.

Mesajul a fost apăsat cu grijă: AI-ul nu înlocuiește expertiza specialiștilor, ci îi degrevează de task-urile repetitive, astfel încât aceștia să se concentreze pe partea de raționament și analiză. Rezultatul, spun ei, este produsul unei munci de aproximativ un an și ceva — proiecte interne finalizate și puse în producție, într-un „living process” care le permite acum să livreze mai mult fără a suprasolicita echipa.

IV. Servicii recurente: motorul predictibilității

Un alt fir important al discuției a fost mixul dintre servicii recurente și proiecte de implementare. Dacă la un moment dat raportul era aproape jumătate-jumătate între soluții și servicii, acum contribuția serviciilor recurente s-a apropiat de cea a proiectelor de implementare. Creșterea vine din monitorizare, din securitate cibernetică și, mai nou, din zona de guvernanță (GRC), pe care echipa de vânzări o împinge activ.

Argumentul pentru care aceste venituri sunt „cele mai de dorit” a fost detaliat pe puncte:

Interesant este mecanismul prin care serviciile trag după ele soluțiile: pentru a monitoriza eficient un client, e nevoie de o vizibilitate cât mai completă asupra infrastructurii. Acolo unde „ușile deschise” rămân neacoperite, un atacator care a capturat credențiale se poate conecta „pseudo-legitim”, imitând un angajat, fără a declanșa nicio alertă. Astfel, acolo unde clienții nu au instrumentele necesare, Safetech le implementează — iar zona de soluții crește ca o consecință a nevoii, nu ca un scop în sine.

V. Contracte și vizibilitate: ADR, Europa și acordul FRIA

Pe zona de contracte, managementul a punctat mai multe repere semnificative anunțate prin rapoarte curente, inclusiv un contract în valoare de circa 2,7 milioane de euro pe aproximativ trei ani și jumătate. Cea mai comentată a fost însă poziția în acordul-cadru cu Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR), pe patru ani: din cei zece furnizori selectați, Safetech a ieșit pe primul loc, ceea ce înseamnă că prima comandă din proiect îi revine. Comunicatul, au precizat reprezentanții, a fost dat nu din perspectiva valorii, ci a poziționării — restul comenzilor țin de decizia autorității.

La nivel european, acordul FREIA (guvernanță, consultanță și audit de securitate cibernetică) a depășit deja comenzi de peste 500.000 de euro. Semnalul cel mai bun a venit de la primul client — o agenție europeană — care a solicitat deja extinderea colaborării. Managementul vede aici o „rampă” strategică: relația deschide ușa colaborării cu marii integratori din consorțiu, în proiecte care depășesc cadrul FREIA. Cele două priorități externe declarate sunt clare — consolidarea prezenței în România și creșterea veniturilor din zona europeană.

VI. Contextul: după ANCPI, „nu mi se poate întâmpla mie” a dispărut

Discuția despre context a fost, poate, cea mai relevantă pentru teza de investiție. Atacul asupra ANCPI a fost descris drept, dacă nu primul, atunci cel mai vizibil atac cibernetic din România cu efecte sociale directe — o lună în care tranzacțiile imobiliare au fost blocate la nivel național. Efectul asupra percepției a fost imediat: ideea că „nu mi se poate întâmpla mie” a cam dispărut din mentalul managementului. În ultimele trei luni, compania a primit numeroase solicitări de analiză, inclusiv de la firme private care s-au confruntat cu aceleași probleme.

Peste acest context se suprapune o schimbare de fond în peisajul amenințărilor. Potrivit unei statistici DNSC menționate în emisiune, numărul atacurilor a crescut cu aproximativ 150%. Iar automatizarea joacă acum de partea atacatorilor: dacă acum câțiva ani intervalul dintre apariția unei vulnerabilități și dezvoltarea unui exploit era de două-trei săptămâni, el a scăzut la câteva zile. Modelul dominant a devenit rapid și brutal — breșă, filtrare de date, criptare — iar în circa 70% dintre cazuri cheile de criptare nu se mai recuperează. Adăugate presiunii de reglementare (NIS2, DORA), aceste dinamici susțin structural cererea de securitate cibernetică.

VII. Cotația, răscumpărările și obiectivul dublării

Nemulțumirea investitorilor legată de o cotație „blocată” de la trecerea pe Piața Principală (începutul lui 2023) a fost abordată direct. După consolidarea de sub 1 leu, ultimele patru-cinci săptămâni au adus semne pozitive de creștere. Analiza tehnică nu exclude o eventuală corecție de scurtă durată pe rezultatele bune, dar teza este că, atât timp cât se formează un minim peste 1 leu și bugetul este depășit, trendul se poate schimba. În privința programului de răscumpărare, prima etapă a fost finalizată, iar amploarea pasului următor urmează să fie decisă în trimestrul patru, în funcție de rezultatele de final de an.