Inflația anuală din Germania, măsurată la nivel național, a accelerat la 2,1% în ianuarie, de la 1,8% în decembrie. Indicatorul armonizat la nivel european a indicat același nivel de 2,1%, față de 2,0% în luna precedentă. Inflația de bază a urcat la 2,5% an/an, în timp ce inflația din servicii a încetinit la 3,2% an/an.
Datele regionale disponibile arată că revenirea inflației a fost determinată în principal de efecte mai puțin favorabile ale prețurilor la energie, dar și de creșteri lunare accentuate ale prețurilor alimentelor și ale costurilor din sistemul de sănătate. În cazul acestora din urmă, majorările par să fie corelate cu creșterea contribuțiilor la asigurările de sănătate.
Șomajul depășește din nou pragul de trei milioane
Datele publicate anterior privind piața muncii confirmă dificultățile cu care se confruntă economia germană în a genera o redresare bazată pe consum. Numărul șomerilor a depășit din nou pragul psihologic de trei milioane, pentru a doua oară în ultimii 11 ani, marcând cel mai slab rezultat pentru luna ianuarie din 2014 încoace. Tendința de deteriorare a pieței muncii este de așteptat să continue în perioada următoare.
Deși unii indicatori alternativi, construiți pe baza anunțurilor de angajare online, sugerează o posibilă stabilizare, indicatorii tradiționali orientați spre viitor rămân negativi. Atât indicele de așteptări privind ocuparea forței de muncă publicat de Ifo Institute, cât și estimările agenției federale pentru ocuparea forței de muncă continuă să scadă.
La acestea se adaugă anunțurile recurente privind măsuri de reducere a costurilor în industria auto și în alte sectoare, precum și creșterea numărului de insolvențe, ceea ce sugerează că situația s-ar putea înrăutăți înainte de a se îmbunătăți.
În scenariul în care redresarea ciclică a economiei germane se va materializa în lunile următoare, stabilizarea pieței muncii ar putea avea loc abia spre mijlocul anului.
Inflația, așteptată să oscileze în jurul nivelului de 2% în 2026
Privind înainte, inflația din Germania este prognozată să fluctueze în jurul pragului de 2% în următoarele luni. Pe termen scurt, factorii dezinflaționiști ar trebui să rămână dominanți, inclusiv aprecierea euro, efectele favorabile de bază din energie și redirecționarea unor produse din SUA către Europa la prețuri mai scăzute. Această dinamică este susținută și de scăderea continuă a prețurilor de producător și a prețurilor la import, indicatori care, în mod tradițional, anticipează evoluția inflației de consum.
Pe termen mai lung însă, impulsul fiscal aflat în pregătire ar putea genera noi presiuni inflaționiste în anumite sectoare ale economiei.
Concluzie: date mixte pentru economia germană
În ansamblu, combinația dintre o inflație din nou peste 2% și un nivel al șomajului care depășește trei milioane arată că datele macroeconomice recente din Germania nu aduc doar vești bune. Aceste evoluții pun în perspectivă creșterea PIB de 0,3% trimestru la trimestru și sugerează că economia intră treptat într-o fază de redresare ciclică, însă una fragilă, limitată de slăbirea pieței muncii.
Partea pozitivă este că inflația nu pare să devină o problemă majoră pentru Germania în acest an, chiar dacă echilibrul dintre relansarea economică și stabilitatea prețurilor rămâne unul delicat.
