Rata inflației

Inflația este un fenomen specific economiei de piață si se caracterizează atat prin creșterea nivelului general al prețurilor bunurilor si serviciilor aflate in circulație cat si prin scăderea puterii de cumpărare a indivizilor.

Mai exact, atunci cand inflația crește, scade cantitatea de bunuri ce poate fi achizionată cu aceeași unitate monetară, reflectându-se direct in diminuarea puterii de cumpărare a banilor. Determinarea cauzelor inflației a fost de mai mult timp in atentia economiștilor, dar nu există o singură teorie care stă la baza acestora. In literatura de specialitate exista cel putin trei cauze importante care duc la apariția inflatiei: cresterea cererii agregate (inflatie prin cerere), cresterea costurilor de productie (inflatie prin costuri) si cresterea cantitatii de bani din economie (inflație monetară).

Astfel, inflatia prin cerere reprezintă un dezechilibru intre cererea si oferta de produse si servicii din piață, vânzătorii fiind in pozitita privilegiată de a putea crește prețurile. Inflatia prin costuri apare atunci cand cheltuielile de productie cresc (datorită creșterii salariilor sau resurselor), producătorii fiind nevoiti să crească prețurile de vânzare pentru a mentine rentabilitatea afacerilor.

Inflația monetară reprezintă de fapt o supraofertă de bani sau o crestere a cantității de bani aflată in circulatie, care, ca orice alt bun sau serviciu își pierde din valoare atunci cand se află in exces.

Inflația in creștere are un efect negativ asupra investițiilor si economisirii, erodand castigul net daca este <= cu rata dobanzii unui depozit sau anulând-ul daca este >= cu rata dobânzii (sau randamentul). Inflatia este moderată, daca cresterea preturilor nu depaseste 2-3%/an, galopantă daca cresterea este de cel putin 10% sau hiperinflatie daca creșterea prețurilor este mai mare de 50%/an.