In teoria economică, paritatea puterii de cumpărare – PPC (engleza Purchasing power parity sau PPP) reprezintă o metodă care măsoară puterea de cumpărare a unei monede, exprimată într-o altă monedă de circulatie internațională, de regula euro sau dolari. Având in vedere ca preturile bunurilor si serviciilor difera in unele țări față de altele, paritatea puterii de cumparare calculeaza o rata de schimb alternativa intre monedele celor doua tari, comparand un „cos de bunuri”, dupa urmatoarea formulă:
Unde: S = rata de schimb valutar dintre valuta 1 si valuta 2, P1 = Valoarea bunurilor in valuta 1 si P2 = Valoarea bunurilor in valuta 2.
Rata de schimb a parității puterii de cumpărare este folosita pentru a compara nivelul de trai din țări diferite. La fiecare trei ani, Banca Mondială construiește și emite un raport care compară diferite țări în ceea ce privește PPC exprimata in dolari americani. Atât Fondul Monetar Internațional (FMI) cât și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) utilizează ponderi bazate pe paritatea puterii de cumparare pentru a face previziuni și a recomanda diferite politici economice, aceste acțiuni influențand de multe ori evolutia piețelor financiare pe termen scurt.
