Escaladarea conflictului militar din Iran a determinat o creștere abruptă a prețurilor la energie și o deteriorare a sentimentului de risc la nivel global. În acest context, datoria suverană din piețele emergente (EM) se confruntă cu un mediu macroeconomic mai dificil, în timp ce statele din regiunea Golfului resimt presiunea riscurilor geopolitice crescute.
Creșterea prețurilor la energie reprezintă principalul canal prin care conflictul din Orientul Mijlociu afectează piețele financiare. Prețul petrolului Brent a urcat peste pragul de 82 de dolari pe baril, după ce se tranzacționa sub 70 de dolari la mijlocul lunii februarie și sub 60 de dolari la finalul lunii decembrie.
Divergență între importatorii și exportatorii de energie
Impactul asupra economiilor emergente este însă neuniform. Țările care depind masiv de importurile de energie sunt cele mai expuse, deoarece prețurile mai ridicate la petrol și gaze amplifică presiunile inflaționiste și deteriorează balanțele externe.
În Europa Centrală și de Est, piețele vor urmări cu atenție state precum Macedonia de Nord, Serbia, Ungaria și Turcia, care au un deficit energetic semnificativ. Situații similare se regăsesc și în alte regiuni emergente, precum Zambia și Senegal în Africa, Panama și El Salvador în America Latină sau Pakistan în Asia.
Pe de altă parte, statele exportatoare de petrol ar putea beneficia de creșterea cotațiilor energetice. Țări precum Oman, Kuweit sau Qatar înregistrează surplusuri semnificative din exporturile de combustibili, de peste 30% din PIB. Totuși, în cazul acestora, avantajul prețurilor ridicate este parțial anulat de creșterea riscurilor de securitate în regiune.
Investitorii ar putea privi cu mai mult interes exportatorii de petrol din afara Orientului Mijlociu, precum Angola, Gabon sau Nigeria, dar și Kazahstanul din Asia Centrală, economii care ar putea beneficia direct de creșterea prețurilor la țiței.
Riscurile geopolitice afectează statele din Golf
Pentru statele din Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC), situația este mai complexă. În mod tradițional, creșterea prețului petrolului reduce riscul suveran pentru aceste economii, însă actualul context geopolitic a rupt această corelație.
Escaladarea conflictului și atacurile Iranului asupra bazelor militare și infrastructurii energetice din regiune au dus la creșterea primelor de risc pentru obligațiunile suverane ale statelor din Golf, chiar și în condițiile unui petrol mai scump.
În interiorul GCC, Bahrain rămâne cea mai vulnerabilă economie din punct de vedere al creditului suveran, având un bilanț fiscal mult mai fragil decât alte state din regiune. Oman, în schimb, și-a îmbunătățit recent profilul de credit după revenirea la ratingul investment grade, deși nici acesta nu este complet ferit de riscuri.
Qatar este puternic dependent de Strâmtoarea Hormuz pentru exporturile de gaze naturale lichefiate (LNG), ceea ce îl face sensibil la eventuale perturbări ale traficului maritim. În cazul Emiratelor Arabe Unite, impactul potențial vizează sectoarele turismului, transportului și tranzitului, în timp ce pentru Arabia Saudită riscul major rămâne legat de eventuale atacuri asupra infrastructurii energetice.
Sentimentul de risc poate inversa fluxurile către piețele emergente
La nivel global, combinația dintre un dolar american mai puternic, randamente mai ridicate ale titlurilor de stat americane și o creștere a aversiunii la risc reprezintă un mediu dificil pentru activele din piețele emergente.
Această schimbare de sentiment vine după o perioadă favorabilă pentru EM, în care investitorii au direcționat fluxuri importante de capital către obligațiunile și activele emergente, inclusiv în prima parte a anului.
În ultimele săptămâni, însă, ritmul emisiunilor primare de datorie a încetinit, iar investitorii monitorizează cu atenție riscul unei inversări a fluxurilor de capital dacă tensiunile geopolitice persistă.
Deși corecția actuală a spread-urilor pentru datoria emergentă rămâne relativ moderată în perspectiva istorică, un conflict prelungit în Orientul Mijlociu ar putea duce la o lărgire suplimentară a primelor de risc, în special pentru economiile frontieră sau pentru emitenții cu ratinguri mai scăzute.
Un exemplu relevant este Egiptul, una dintre destinațiile preferate ale investitorilor în ultimul an. Economia egipteană ar putea fi însă afectată indirect de conflict prin scăderea veniturilor din turism, remitențe și transport maritim, factori esențiali pentru stabilitatea sa macroeconomică.
