Tensiunile geopolitice s-au atenuat, reducând riscurile de scumpire pentru aluminiu — însă, în viziunea analiștilor ING, balanța pieței rămâne strânsă, iar deficitul nu dispare. Producția pierdută nu poate fi readusă peste noapte.
Semnarea, săptămâna trecută, a unui Memorandum de Înțelegere (MoU) preliminar între SUA și Iran, alături de prelungirea armistițiului, a redus temerile privind noi perturbări ale ofertei de aluminiu și ale rutelor maritime cheie din Orientul Mijlociu. Acordul diminuează riscul unor pierderi suplimentare de producție, dar, potrivit ING, nu modifică în mod semnificativ perspectiva pieței. Banca olandeză continuă să anticipeze că piața globală a aluminiului va rămâne în deficit în acest an.
De ce persistă deficitul în pofida armistițiului
Perturbările de aprovizionare legate de conflict au eliminat deja din piață, conform estimărilor ING, aproximativ 3 milioane de tone de producție. Pe acest fond, banca își menține prognoza unui deficit global de 1,8 milioane de tone în 2026. Chiar dacă fundalul geopolitic s-a îmbunătățit, pierderile de ofertă care stau la baza acestei perspective rămân în vigoare.
Orientul Mijlociu rămâne un furnizor-cheie pentru piețele internaționale. Îngrijorările anterioare nu vizau doar pierderile potențiale de producție, ci și riscul perturbării transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz, o rută critică atât pentru metale, cât și pentru fluxurile energetice. Prelungirea armistițiului a temperat aceste temeri și a redus probabilitatea unei escaladări regionale mai ample.
Esențial pentru perspectivă: oferta de aluminiu nu poate fi refăcută instantaneu. Topitoriile (smelters) sunt proiectate să funcționeze continuu, iar repornirea capacităților oprite poate dura luni de zile și necesită investiții semnificative. Astfel, chiar dacă condițiile geopolitice continuă să se amelioreze, revenirea ofertei va fi, cel mai probabil, una graduală. Armistițiul reduce riscul unor perturbări suplimentare, dar nu reface imediat producția pierdută.
China intervine, dar nu poate acoperi golul
Creșterea exporturilor chineze a adus o oarecare ușurare pieței, însă marja de manevră a Beijingului pare limitată. Trei factori conturează această imagine, în analiza ING.
Volumele de export au urcat cu 15% pe an în aprilie, până la 598 kt, și cu încă 16% pe an în mai, la 630 kt, China Nonferrous Metals Industry Association (CNIA) sugerând că exporturile de produse din aluminiu ar putea atinge un nivel-record în 2026. Creșterea a fost alimentată de lărgirea primei dintre prețurile internaționale și cele chineze după perturbările din Orientul Mijlociu, dar și de o cerere internă mai slabă și stocuri ridicate. La acestea se adaugă majorarea exporturilor de alumină — cu 36,4% pe an în mai, până la 280 kt — ceea ce a mai detensionat partea de materii prime.
Producția anualizată rulează deja în jurul a 46,7 milioane de tone, peste plafonul guvernamental de capacitate de 45 de milioane de tone. Cu alte cuvinte, deși exporturile mai mari au ajutat la reducerea tensiunilor din piața globală, spațiul pentru o creștere semnificativă a producției interne pare epuizat.
Noile proiecte sunt așteptate să majoreze capacitatea, însă adăugările estimate de aproximativ 0,5–0,8 milioane de tone în 2026 — supuse riscurilor legate de energie și de avize — sunt cu mult sub cele circa 3 milioane de tone pierdute ca urmare a conflictului. Prin urmare, piața rămâne în deficit în pofida producției în creștere din Indonezia.
Ce împinge piața în direcții opuse
- MoU SUA–Iran și prelungirea armistițiului
- Risc redus de noi perturbări în Strâmtoarea Hormuz
- Exporturi chineze de aluminiu și alumină în creștere
- ~3 mil. tone de producție deja pierdute
- Repornirea topitoriilor durează luni și cere capital
- Producția chineză peste plafon, ofertă indoneziană insuficientă
De ce rămân prețurile susținute
Pentru prețuri, ING consideră că armistițiul va influența mai degrabă apetitul pentru risc decât fundamentele. La apogeul conflictului, cotațiile aluminiului încorporau o primă geopolitică ce reflecta posibilitatea unor perturbări suplimentare ale ofertei și a unor blocaje de transport. Odată cu prelungirea armistițiului și cu MoU-ul SUA–Iran care oferă un cadru pentru negocieri viitoare, o parte din această primă urmează, probabil, să se evapore.
Cu toate acestea, banca apreciază că riscurile de scădere a prețurilor rămân limitate. Piața continuă să se confrunte cu un deficit de 1,8 milioane de tone, iar stocurile semnalează în continuare condiții fizice strânse. Stocurile de aluminiu de la LME au coborât la circa 314 kt, în scădere cu aproape 40% față de începutul anului, în pofida exporturilor chineze mai puternice și a detensionării geopolitice.
Detașarea dintre planul geopolitic și cel fizic este miezul tezei ING: îmbunătățirea contextului reduce riscul unor perturbări suplimentare, dar nu reface imediat producția pierdută. Exporturile chineze nu au fost suficiente pentru a reechilibra piața. Pe scurt, o relaxare a sentimentului nu rezolvă un dezechilibru structural al ofertei.
În ciuda dezescaladării recente, ING vede în continuare fundamente favorabile pentru aluminiu și își menține prognozele de preț de 3.500 $/tonă în trimestrul al treilea și 3.400 $/tonă în trimestrul al patrulea. Mesajul de fond: armistițiul curăță o parte din prima geopolitică, dar nu și deficitul fizic care susține cotațiile. Atât timp cât producția pierdută nu revine, iar stocurile rămân subțiri, riscul de corecție amplă a prețurilor pare limitat.
Citește și pe financialmarket.ro
Acest material sintetizează o analiză publicată de ING Bank și are caracter informativ. Prognozele, estimările și cifrele menționate aparțin analiștilor ING și reflectă opiniile acestora la data publicării; ele pot fi revizuite fără notificare. Materialul nu constituie o recomandare de investiții. Investițiile în materii prime și instrumente financiare derivate implică riscuri, inclusiv riscul pierderii capitalului investit. Deciziile trebuie luate pe baza propriei analize și, după caz, cu consultarea unui specialist autorizat.
