Piața stablecoin-urilor a înregistrat o expansiune puternică în ultimii ani, capitalizarea totală depășind pragul de 300 de miliarde de dolari la nivel global. Cu toate acestea, economiștii ING consideră că perspectivele pe termen lung ale acestor active digitale rămân incerte, deoarece dezvoltarea lor depinde de extinderea utilizării dincolo de ecosistemul cripto și de integrarea în sistemele internaționale de plăți.
La finalul anului 2025, capitalizarea stablecoin-urilor se apropia de 300 de miliarde de dolari, după o creștere de aproximativ 250 de miliarde de dolari în numai cinci ani. Aproape 99% dintre aceste active sunt raportate la dolarul american.
În pofida avansului rapid, stablecoin-urile reprezintă doar aproximativ 7% din întreaga piață cripto, în condițiile în care capitalizarea altor criptomonede a crescut într-un ritm și mai accelerat.
Ce sunt stablecoin-urile
Stablecoin-urile sunt active digitale emise de instituții private, concepute pentru a menține o valoare stabilă în raport cu o monedă, o materie primă sau un coș de active. Spre deosebire de monedele emise de băncile centrale, acestea nu sunt garantate direct de un stat, ci de rezerve administrate separat de emitent.
Cea mai răspândită categorie este reprezentată de stablecoin-urile garantate prin monede tradiționale, care dețin rezerve de numerar sau active foarte lichide într-un raport de unu la unu. Acestea reprezintă peste 90% din piață.
Există și stablecoin-uri garantate prin alte criptomonede, precum și variante algoritmice, în cazul cărora valoarea este menținută prin ajustarea automată a ofertei de tokenuri. După prăbușirea proiectului Terra în 2022, stablecoin-urile algoritmice au ajuns să reprezinte doar o parte redusă a pieței.
Stablecoin-urile în euro rămân la început
Deși piața este dominată categoric de dolar, stablecoin-urile raportate la euro au început să înregistreze o creștere mai vizibilă.
Capitalizarea acestora a urcat de la aproximativ 50 de milioane de euro la începutul anului 2024 la aproape 400 de milioane de euro la finalul lui 2025. Cu toate acestea, stablecoin-urile în euro reprezintă în continuare doar aproximativ 0,3% din piața globală.
Datele disponibile indică faptul că utilizarea stablecoin-urilor rămâne redusă în raport cu dimensiunea sistemului internațional de plăți. Ritmul rapid de dezvoltare a sectorului sugerează însă că situația s-ar putea schimba.
Estimările privind dimensiunea pieței în 2030 variază foarte mult, între 900 de miliarde și 4.200 de miliarde de dolari. Potrivit economiștilor ING, diferența uriașă dintre prognoze reflectă dificultatea de a anticipa adopția unei tehnologii aflate încă într-o etapă incipientă.
Stablecoin-uri, depozite tokenizate sau monede digitale ale băncilor centrale
Dezvoltarea stablecoin-urilor va depinde și de capacitatea acestora de a concura cu alte forme de bani digitali.
Depozitele tokenizate sunt reprezentări digitale ale depozitelor bancare tradiționale, înregistrate pe o infrastructură de tip blockchain. Fiecare token reprezintă o creanță directă asupra unei bănci comerciale reglementate și rămâne în bilanțul instituției respective.
Aceste instrumente ar putea permite decontări aproape instantanee, tranzacții disponibile permanent și o reducere a numărului de intermediari implicați. În același timp, depozitele tokenizate rămân în cadrul actual de supraveghere bancară.
Monedele digitale ale băncilor centrale, cunoscute sub denumirea de CBDC, reprezintă o altă alternativă. Spre deosebire de stablecoin-uri, acestea constituie o creanță directă asupra băncii centrale.
Peste 100 de state analizează sau dezvoltă în prezent monede digitale proprii. Uniunea Europeană lucrează la proiectul euro digital, cu o posibilă lansare în 2029, în timp ce Banca Centrală Europeană pregătește și infrastructuri bazate pe tehnologia registrelor distribuite pentru tranzacțiile interbancare.
Abordări diferite în Statele Unite și Europa
Economiștii ING evidențiază existența unei diferențe importante între strategia Statelor Unite și cea a Uniunii Europene.
SUA au adoptat în 2025 legislația GENIUS Act, care creează un cadru pentru emiterea stablecoin-urilor raportate la dolar. În schimb, autoritățile americane au respins, cel puțin la nivel politic, ideea lansării unei monede digitale emise de Rezerva Federală.
Europa a adoptat o abordare diferită, mizând atât pe reglementarea strictă a activelor cripto prin MiCA, cât și pe dezvoltarea euro digital.
Economiștii ING consideră că aceste diferențe politice și de reglementare ar putea determina stablecoin-urile să se dezvolte mai degrabă ca instrumente regionale sau naționale, nu ca o monedă digitală globală unică.
Lipsa armonizării internaționale limitează capacitatea emitenților de a opera la nivel transfrontalier, deoarece fiecare jurisdicție impune reguli diferite privind rezervele, licențierea și protecția utilizatorilor.
Reguli diferite pentru rezerve
În Statele Unite, emitenții trebuie să dețină cel puțin un dolar în active eligibile pentru fiecare dolar în stablecoin-uri aflat în circulație. Rezervele pot include numerar, depozite bancare și titluri de stat americane cu maturitate scurtă.
Regulamentul european MiCA impune condiții mai stricte. Emitenții sistemici de monedă electronică trebuie să păstreze cel puțin 60% din activele de rezervă sub formă de depozite la bănci comerciale, în timp ce restul poate fi investit în obligațiuni guvernamentale lichide.
Marea Britanie analizează o formulă diferită. Propunerea Băncii Angliei prevede ca emitenții sistemici să păstreze cel puțin 30% din rezerve în depozite nepurtătoare de dobândă la banca centrală, iar restul în titluri de stat britanice pe termen scurt.
Autoritățile britanice au propus și o limită temporară de 40 de miliarde de lire sterline pentru valoarea stablecoin-urilor emise de fiecare operator sistemic.
Un element comun al reglementărilor din SUA, UE și Marea Britanie este interzicerea plății directe de dobânzi către deținătorii de stablecoin-uri. Această restricție reduce atractivitatea lor ca alternativă la depozitele bancare.
Ce ar putea accelera adopția
În opinia economiștilor ING, dezvoltarea stablecoin-urilor depinde de două utilizări principale: efectuarea plăților și păstrarea economiilor.
Pentru ca stablecoin-urile să fie utilizate pe scară largă în plăți, este necesar un cadru de reglementare clar, dar și o integrare eficientă cu infrastructurile financiare existente.
Adopția va depinde și de atractivitatea soluțiilor concurente. În regiunile în care transferurile sunt lente și costisitoare, stablecoin-urile ar putea oferi avantaje importante. În Europa, unde plățile sunt deja relativ rapide și ieftine, beneficiile ar putea fi mai limitate.
Utilizarea lor ca instrument de economisire ar putea deveni atractivă în economiile cu inflație ridicată, dobânzi reale negative sau monede locale instabile. În schimb, în țările în care depozitele bancare oferă dobânzi competitive, stablecoin-urile nepurtătoare de dobândă ar putea avea un avantaj redus.
Riscuri pentru bănci și stabilitatea financiară
Adopția pe scară largă a stablecoin-urilor ar putea avea implicații semnificative asupra sistemului financiar.
O migrare a economiilor din depozitele bancare tradiționale către stablecoin-uri ar putea reduce sursele stabile de finanțare ale băncilor. În funcție de structura rezervelor impusă prin reglementare, depozitele populației ar putea fi înlocuite parțial cu depozite angro ale emitenților de stablecoin-uri.
Aceste surse de finanțare sunt considerate mai volatile și, în general, mai costisitoare pentru instituțiile de credit.
Riscurile ar putea fi mai mari în economiile emergente. Stablecoin-urile raportate la dolar ar putea facilita transferarea rapidă a economiilor din moneda locală în active denominate în dolari, amplificând presiunile de depreciere în perioadele de instabilitate.
În țările cu inflație ridicată și credibilitate monetară redusă, stablecoin-urile ar putea deveni atât mijloace de plată, cât și instrumente de economisire. Această evoluție ar putea slăbi capacitatea băncilor centrale de a influența economia prin dobânzi și creditare.
Totodată, creșterea stablecoin-urilor denominate în dolari ar putea majora cererea pentru titlurile de stat americane pe termen scurt, utilizate de emitenți drept active de rezervă. În perioadele de stres, schimbările rapide ale cererii ar putea amplifica volatilitatea pieței obligațiunilor.
O piață cu potențial ridicat, dar cu multe necunoscute
Stablecoin-urile au atras atenția emitenților, băncilor și autorităților de reglementare, însă rolul pe care îl vor avea în sistemul financiar rămâne greu de anticipat.
Economiștii ING consideră că succesul lor va depinde de existența unor reguli clare, de interoperabilitatea cu sistemele de plăți și de capacitatea de a concura cu depozitele tokenizate, monedele digitale ale băncilor centrale și infrastructurile tradiționale.
Chiar dacă adopția pe scară largă nu este garantată, autoritățile trebuie să ia în calcul un scenariu în care stablecoin-urile devin o componentă importantă a sistemului de plăți. O asemenea evoluție ar putea influența finanțarea băncilor, stabilitatea economiilor emergente, cererea pentru active sigure și eficiența politicii monetare.
