Distributed ledger technology

Tehnologia registrelor distribuite (numite si registre partajate sau DLT – distributed ledger technology in engleză) este o tehnologie ce stă la baza diverselor monede virtuale (printre care si Bitcoin) care ar putea conduce in viitor la transformarea modului actual de realizare a tranzacțiilor în sectorul financiar cat și în afara acestuia. În 2016 chiar, numeroase bănci au testat registrele distribuite pentru derularea unor tranzactii (plăți internaționale). Cresterea puterii de calcul și descoperirile din domeniul criptografiei, împreună cu utilizarea unor algoritmi noi, au permis astfel crearea acestor registre distribuite. În forma sa cea mai simplă, un registru distribuit este o bază de date ținută și actualizată independent de fiecare participant (sau nod), într-o rețea. Distribuția este unică: înregistrările nu sunt transmise diferitelor noduri de o autoritate centrală, ci sunt construite independent și păstrate de fiecare nod. Adică, fiecare nod din rețea procesează fiecare tranzacție, ajungând la propriile concluzii și apoi „votează” asupra acestor concluzii pentru a se asigura că majoritatea este de acord. Esenta acestor noi tipuri de relații este de fapt evitarea costurilor de “încredere” sau de certificare, furnizate in mod normal de notari, avocați, bănci, ofițeri de reglementare a conformității sau guverne, prin acest tip de arhitectura tehnica. Inventarea registrelor distribuite reprezintă o revoluție în modul în care sunt colectate și comunicate informațiile, aplicandu-se atât datelor statice (un registru), cât și datelor dinamice (tranzacții).