Zona euro (engleză eurozone) este o regiune geografică și economică care cuprinde toate țările din Uniunea Europeană (UE) ce au încorporat pe deplin euro ca monedă națională. Începând cu 2018, zona euro este formată din 19 țări din UE: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Netherands, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania. Celelalte nouă state membre ale Uniunii Europene continuă să utilizeze propriile monede naționale, deși majoritatea acestora sunt obligate să adopte moneda euro în viitor. Zona euro s-a format avand initial 11 state membre la 1 ianuarie 1999. Prima extindere a zonei euro, a fost în Grecia, care a avut loc la 1 ianuarie 2001, cu un an înainte de apariția monedei unice. Următoarele extinderi au vizat statele care au aderat la UE în 2004 și apoi au aderat la zona euro la 1 ianuarie în urmatorii ani: Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia, Letonia (2014) și Lituania (2015). Toate noile state membre care au aderat la UE după semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992 sunt obligate să adopte moneda euro în condițiile tratatelor proprii de aderare. Cu toate acestea, ultimul dintre cele cinci criterii de convergență economică care trebuie îndeplinite în primul rând pentru a fi eligibile pentru adoptarea monedei euro este criteriul de stabilitate a cursului de schimb, care impune fiecarui membru al Mecanismului Ratelor de Schimb (ERM – Exchange Rate Mechanism) să aibă o perioadă de cel puțin doi ani fără prezența unor „tensiuni grave” privind cursul de schimb valutar.