Câți bani din fiecare 100 de lei investiți pe BVB printr-un ETF ajung într-o singură acțiune? Răspunsul – 20 de lei doar în Banca Transilvania – ilustrează perfect fenomenul de concentrare extremă al indicelui BET. Dan Antoniu Bota, investitor cu experiență și deținător CFA, a revenit la Feel the Markets pentru a diseca riscurile investițiilor pasive, a identifica oportunități pe BVB și pe Wall Street și a explica de ce piața „pedepsește” uneori companiile mai mult decât merită.

Indicele BET: când investiția pasivă devine o spirală care se autoalimentează

Piața românească de capital traversează o perioadă de reziliență remarcabilă: în ciuda unui război în desfășurare, a volatilității politice interne generate de moțiunea de cenzură și a incertitudinilor macroeconomice, indicele BET afișează o performanță pozitivă de la începutul anului. Dar sub suprafața acestei creșteri se ascunde un fenomen structural care merită discutat în profunzime.

Aproximativ 60% din totalul banilor investiți global în acțiuni circulă prin vehicule pasive sau semi-pasive, un trend care se manifestă accelerat și la București. Într-o piață cu lichiditate redusă și un număr limitat de emitenți, indicii de tip market-cap weighted generează spirale care se autoalimentează: companiile mari devin tot mai mari, iar cele mici rămân tot mici – sau devin și mai mici în termeni relativi.

Banca Transilvania, cel mai mare emitent din BET, a ajuns la plafonul maxim de 20% din indice. Dacă restricția nu ar fi existat, ponderea ei ar fi crescut și mai mult. Efectul practic: la fiecare 1.000 de lei investiți prin structura BET, aproximativ 200 de lei ajung automat la un singur emitent. Fenomenul nu e specific doar României – în S&P 500, Nvidia deține între 7% și 7,5%, iar cele șapte companii Magnificent Seven au atins pe 9 martie un record de 40% din capitalizarea totală a indicelui, retrăgându-se apoi spre 36-37%.

Soluția propusă de Dan Bota: extinderea indicelui BET de la 20 la 30-40 de companii pe termen scurt și reducerea plafonului maxim per emitent de la 20% la 10%. „Managerii de fonduri duc o reală lipsă de companii mari în care să investească,” subliniază acesta, lansând un apel direct către antreprenorii români: mediul actual este unul extrem de favorabil pentru listare.

Piața AeRO: cercul vicios al lichidității

Dacă BET-ul atrage capital prin forța investițiilor pasive, piața AeRO rămâne în umbră. Companiile de acolo nu pot fi vizate de fondurile de pensii din cauza lichidității insuficiente și a mandatelor restrictive. Rezultatul este un cerc vicios descris de Bota prin prisma reflexivității lui George Soros: companiile sunt mici pentru că nu sunt în indice, iar dacă ar fi în indice, ar deveni mai mari.

Puterea includerii în indice este, în opinia invitatului, un game changer. Companiile aflate la limita pragului de lichiditate ar trebui să ia măsuri active – inclusiv angajarea de market maker – pentru a atinge criteriile de includere. Tranziția de pe AeRO pe piața reglementată este importantă, dar adevărata schimbare survine odată cu intrarea efectivă în indice, moment în care compania apare pe ecranele investitorilor instituționali.

Strategia portofoliului: 60% indice, 40% convingeri personale

Dan Bota adoptă o abordare mixtă: între 50% și 60% din portofoliu concentrat pe companiile mari din BET – practic, oglindind structura investițiilor pasive – și restul de circa 40% alocat companiilor mai mici, identificate prin analiză proprie. „Investițiile sunt ca o ganteră cu două capete: ori iei companii la maxime care au șanse să ajungă la noi maxime, ori mergi în cealaltă parte și iei companii care s-au corectat mai mult decât era cazul,” explică investitorul.

Wall Street: Salesforce, Adobe și teza companiilor „penalizate pe nedrept”

Pe piețele internaționale, Bota s-a orientat spre companii de software de top care au suferit corecții de 30-33% de la începutul anului, penalizate de teama că inteligența artificială le va eroda modelele de business. Salesforce (CRM) – parte din NASDAQ și S&P 500 – se tranzacționa la ~180 USD, aproape de minimul atins în perioada de panică, în timp ce alte acțiuni tech precum Nvidia recuperaseră deja masiv.

Argumentul central: costurile de migrare (switching costs) pentru clienții acestor platforme sunt enorme, iar amenințarea AI este una pe termen lung, nu imediat. Adobe prezintă un profil similar – P/E de circa 15x pentru o companie de top din America, cu un preț de ~239 USD față de un target de analiști de ~327 USD. „Piața a supra-reacționat la riscul AI,” consideră Bota, privind aceste corecții ca oportunități de cumpărare cu un risk-reward controlat.

Amazon, Microsoft și ierarhia Magnificent Seven

Dintre cele șapte companii gigant, Bota preferă Amazon, urmată de Google (Alphabet) și Microsoft. Amazon beneficiază de multiple linii de venituri – de la retail la AWS și participația de 5-20% în Anthropic (producătorul Claude) – ceea ce o face mai diversificată decât Microsoft, percepută de piață ca prea dependentă de OpenAI. Investitorul a realizat un trade profitabil pe Microsoft (cumpărare la ~380 USD, vânzare la ~410 USD), dar consideră că riscurile asociate parteneriatelor AI justifică un discount față de competitori.

Tesla rămâne, în opinia sa, pe ultimul loc în ierarhia Mag7: „Elon Musk este un geniu în a înțelege structura pieței – cum să investești, cum să crești lichiditatea, cum să intri în indice ca să fie obligate fondurile de pensii să cumpere.” Recunoașterea meritelor strategice nu echivalează însă cu o recomandare de investiție la multiplii actuali.