În cea mai recentă ediție a emisiunii Feel the Markets, investitorul Dan Segal a oferit o radiografie directă a pieței locale: indicele BET/BET-TR a urcat accelerat, însă această apreciere ridică întrebări legitime despre sustenabilitatea evaluărilor, mai ales într-o piață de frontieră care încă își construiește adâncimea și lichiditatea. În paralel, Dan Segal a detaliat modul în care își structurează portofoliul și criteriile prin care selectează companii considerate „ieftine” sau cu potențial de re-rating.
Cum arată portofoliul lui Dan Segal: accent pe AeRO și companii „mai obscure”
Dan Segal spune că și-a redus treptat numărul de dețineri, ajungând în prezent la aproximativ 50 de acțiuni (față de circa 100 în urmă cu câțiva ani), pe fondul delistărilor și al unor ieșiri din poziții, unele inspirate, altele mai puțin.
Structura rămâne însă clară: aproximativ 75% din portofoliu este pe AeRO, iar 25% pe piața principală, cu o nuanță importantă – în zona principală, expunerea nu este concentrată pe blue-chip-urile din BET, ci pe companii mai puțin urmărite. Mesajul implicit: în perioadele de euforie pe indici, el preferă să caute asimetrii de evaluare în „stratul de jos” al pieței.
De ce consideră Dan Segal că BET/BET-XT a ajuns scump: trei filtre de evaluare
Dincolo de impresiile de piață, invitatul a insistat că „scump” sau „ieftin” trebuie argumentat cu cifre. El a descris trei moduri de a evalua dacă o piață bursieră a devenit supraevaluată.
1) Criteriul simplist: creșterea foarte rapidă a indicilor
Un prim semnal este avansul foarte mare într-o perioadă scurtă. Dan Segal a punctat că BET-TR a avut un an excepțional, iar începutul de an a venit cu noi aprecieri rapide. Totuși, acesta este doar un „prim filtru”, insuficient singur pentru o concluzie solidă.
2) Evoluția profiturilor versus creșterea prețurilor: ce spune P/E-ul pieței
A doua verificare este dacă profiturile au ținut pasul cu prețurile. În discuție a fost menționat un reper din piață potrivit căruia P/E-ul mediu a urcat (din zona de „8 și ceva” spre „9+”, cu posibilitatea să fie mai sus în prezent), ceea ce sugerează că profiturile nu au crescut la fel de repede ca entuziasmul din prețuri. Concluzia lui: România a plecat dintr-o zonă de subevaluare relativă, dar „astăzi nu mai pare ieftină” la nivel de piață.
3) Comparația cu alternativa fără risc: titlurile de stat și Earnings Yield
Al treilea criteriu este comparația cu randamentele din titlurile de stat. Dan Segal a adus în discuție o emisiune FIDELIS cu dobândă în jur de 7,5% pe scadență lungă și a explicat noțiunea de Earnings Yield (randamentul câștigurilor), calculat simplu ca 1 / P/E. Dacă Earnings Yield-ul pieței este sub dobânda titlurilor de stat, iar profiturile rămân constante, atunci, „în medie”, acțiunile sunt mai greu de justificat în raport cu instrumentele fără risc.
El a subliniat însă și limita comparației: acțiunile nu sunt cupoane fixe – trebuie introduse în ecuație creșterea viitoare a cash-flow-urilor și riscul.
Metodă mai avansată: Equity Risk Premium și randamentul cerut pentru România
Pentru a calibra riscul, Dan Segal a adus în discuție conceptul de Equity Risk Premium (ERP), publicat de Aswath Damodaran. În exemplul din emisiune, ERP pentru România a fost menționat în jur de 7,2%. Adăugat la randamentul titlurilor de stat (circa 7,5%), ar rezulta un randament cerut total în zona de 14–15% pentru acțiuni – un prag care ar necesita o creștere solidă și susținută a cash-flow-urilor pentru a justifica evaluările medii actuale. Concluzia lui: la nivel agregat, cerința de creștere pare „foarte ambițioasă”.
De ce a urcat atât de mult piața principală: „put-ul fondurilor de pensii”, ETF-uri și momentum
Dan Segal a enumerat câteva explicații structurale pentru aprecierea puternică a blue-chip-urilor:
Punctul central este rolul fondurilor de pensii, care alimentează constant o piață mică și relativ puțin elastică. În viziunea lui, acest flux funcționează ca un „ancoraj” al prețurilor – un fel de „put al fondurilor de pensii” care poate menține piața sus chiar și atunci când evaluările devin tensionate.
În plus, creșterea numărului de investitori de retail și intrările în ETF-urile pe indici duc, mecanic, la cumpărări recurente în aceleași acțiuni din BET. La acestea se adaugă efectul de momentum: cât timp piața urcă, apetitul de risc crește, iar trendul se autoalimentează până la apariția unui șoc.
Mesajul nu a fost unul apocaliptic: o piață poate rămâne supraevaluată mult timp; ajustarea poate veni prin corecție, dar și prin stagnare în timp ce profiturile „prind din urmă” prețurile.
Companiile din portofoliu analizate în emisiune și logica din spatele lor
Pe lângă perspectiva macro asupra evaluării pieței, Dan Segal a vorbit concret despre câteva dețineri și criteriile de selecție.
Connections (BVB:CC) – P/E normalizat mic și potențial din reinvestirea unui profit extraordinar
Pentru Connections, argumentul-cheie a fost combinația dintre evaluare și calitatea execuției. Dan Segal a menționat existența unui profit extraordinar (din vânzarea unei linii de business) și a insistat pe ideea de normalizare a profitului atunci când calculezi P/E. Chiar și excluzând elementul one-off, el a indicat o evaluare în zona unui P/E ~6 și a văzut drept pozitiv faptul că o parte din câștig poate merge către dividende, iar o parte către investiții/achiziții.
Pe partea calitativă, a apreciat orientarea către tehnologii noi și, mai ales, disciplina de project management, considerată un diferențiator relevant în proiectele complexe (în special în zona de digitalizare, inclusiv contracte publice). Riscul major: dependența de pipeline-ul de contracte publice și continuitatea acestuia.
Farmaceutica Remedia (BVB:RMAH) – distribuitor cu marje mici, dar cu catalizator fiscal și P/E atractiv
La Farmaceutica Remedia, Dan Segal a evidențiat specificul business-ului: volume mari, marje comerciale reduse, plus activități auxiliare (inclusiv roboți de farmacie, încă mici ca pondere, dar cu potențial). Elementul central al tezei a fost impactul impozitului minim pe cifra de afaceri asupra unei companii cu marje mici și perspectiva de reducere a acestuia (și posibilă eliminare ulterioară), care ar putea îmbunătăți semnificativ profitabilitatea raportată.
În discuție au apărut repere de evaluare în zona P/E 6–8 (în funcție de profit și scenariul fiscal). Riscul principal identificat: creanțele mari și dependența de plăți întârziate în zona publică (spitale/CNAS), care se reflectă în dinamica capitalului de lucru.
IAR (BVB:IARV) – „pariu” pe programul de elicoptere și potențial de re-rating
Pentru IAR, Dan Segal a fost foarte clar că este un caz mai degrabă speculativ. Firma este orientată pe mentenanță/modernizări de elicoptere, cu clienți majoritar publici. Teza de investiție se leagă de posibilitatea ca producția unor elicoptere sub licență în România să devină relevantă, ceea ce ar putea schimba radical dimensiunea profitului. În același timp, a punctat și „metehnele” tipice companiilor controlate de stat: comunicare slabă, volatilitate a rezultatului prin provizioane și surprize contabile.
Romcarbon (BVB:ROCE) – semnale de turnaround și proiect PNRR raportat la capitalizare
În cazul Romcarbon, povestea este de transformare operațională: modernizări, schimbări de mix de produse și eficientizări care au început să se vadă în îmbunătățirea rezultatelor pe ultimele trimestre. Dan Segal a accentuat asimetria între mărimea unui proiect de investiții finanțat în mare parte (inclusiv prin PNRR) și capitalizarea bursieră a companiei, sugerând că piața nu reflectă încă integral potențialul unui scenariu de revenire la profit.
MAMA (Maramureș Baia Mare): lecție despre guvernanță și riscul de „discount permanent”
În final, discuția despre MAMA a fost mai puțin despre creștere și mai mult despre guvernanță corporativă. Dan Segal a descris cazul ca exemplu al motivelor pentru care unele companii ilichide se tranzacționează la discount masiv față de activ: majoritar puternic, decizii considerate defavorabile minoritarilor, transparență redusă și conflict de interese perceput. În astfel de situații, chiar și un activ valoros poate rămâne ani întregi „ieftin” fără catalizator, tocmai din cauza riscului de guvernanță.
Ce recomandă investitorilor începători: disciplină, ETF pe indice și orizont lung
Deși consideră piața scumpă la nivel agregat, Dan Segal a repetat sfatul lui standard pentru majoritatea investitorilor: achiziție constantă a indicelui, lună de lună, printr-un ETF cu costuri cât mai mici, cu condiția să fie bani cu orizont de minimum 5 ani (ideal 10 ani). Argumentul este pragmatic: supraperformarea indicelui este dificilă pe termen lung fără timp, energie, competențe și toleranță la stres.
Concluzie: piața poate fi „scumpă” în medie, dar oportunități există în afara radarului
Mesajul central al lui Dan Segal nu este că „BVB se prăbușește”, ci că evaluarea medie a pieței principale pare tensionată când o pui lângă alternativele fără risc și când introduci riscul de țară în ecuație. În același timp, el vede oportunități în companii cu evaluări joase, catalizatori clari (fiscali, investiționali, operaționali) sau povești de turnaround – cu avertismentul că lichiditatea și guvernanța pot face diferența dintre „ieftin” și „capcană de valoare”.
Notă: Acest material are scop informativ și rezumă opiniile invitatului din emisiune. Nu reprezintă recomandare de investiții. Investitorii sunt încurajați să își facă propria analiză și să își evalueze profilul de risc.
