Piețele la maxime istorice, dar cu prudență: cum își construiesc investitorii români portofoliile în vara lui 2026
Simion Tihon, Director Investiții și Bancassurance – Salt Bank
Indicii americani ating maxime istorice, sectorul AI absoarbe capital masiv, iar bursa de la București a bifat un iulie exploziv. În ediția Feel the Markets, Simion Tihon (Salt Bank) explică de ce optimismul devansează fundamentele, de unde ar putea veni următoarea corecție și cum ar trebui să se poziționeze investitorul de retail într-o piață în care „acțiunile sunt limitate, dar banii sunt nelimitați”.
Maxime istorice: fundamente sau optimism?
Întrebarea de la care pornește discuția este cât se poate de directă: creșterile care duc indicii mari spre noi maxime istorice sunt susținute de fundamente sau de un val de optimism? Răspunsul lui Tihon este „câte ceva din fiecare”. Adopția produsului de investiții nu mai este un fenomen local, ci global, iar dezvoltarea ETF-urilor din ultimii ani a coborât bariera de intrare: investitorul primește deja un portofoliu diversificat, nu mai trebuie să facă el analiza și, în consecință, capătă mai multă încredere.
Rezultatul este că piețele ajung la niveluri la care „nu ne gândeam că ar putea ajunge în urmă cu câțiva ani”, stau o perioadă acolo și urcă mai sus. Tihon recunoaște că se minunează de fiecare dată când vede Dow Jones-ul — cel mai puțin volatil dintre indicii americani — cotat la peste 50.000 de puncte. Iar în acest context, este dificil ca fundamentul să prindă din urmă evoluția foarte bună a ultimilor ani.
Paradoxul geopolitic al ultimilor ani: dacă răul nu se întâmplă, deja este motiv de creștere. Anularea unui posibil scenariu negativ — o simplă retragere de trupe, un „hold” al unui eveniment — împinge piața spre noi maxime, fără să fie nevoie de o veste fundamental pozitivă. „Suntem în căutarea de știri pozitive și facem cam din orice posibilă știre o știre pozitivă.”
Tech și AI: de la „doar participi și câștigi” la selecție
Sectorul tehnologic rămâne cu potențial de creștere, dar regulile jocului s-au schimbat. Acum câțiva ani, cu dobânzi jos, se investeau mulți bani în multe companii, fără presiune pe rezultate — „doar dacă participai în piață erai câștigător”, pentru că toate beneficiau de runde de finanțare. Astăzi, spune Tihon, presiunea pe rezultate a revenit, iar investitorii au devenit mai selectivi.
Consecința: vor rămâne mai puțini câștigători decât numărul actual de participanți. Nu toți vor putea confirma cu rezultate fundamentale. Când vezi evaluări cu price-earning ratio de 300–400 — sau companii aflate încă pe pierdere, la care indicatorul nici nu se poate calcula — cotația reflectă exclusiv promisiunea. Iar întrebarea care se pune acum este care dintre ele și de ce ar putea onora acea promisiune.
Rețeta pentru investitorul de retail: recurență și „muniție”
Pentru investitorul individual, prima linie de apărare împotriva riscului este să nu-l ducă singur. Prin fonduri mutuale sau ETF-uri, beneficiază de expertiza altcuiva — o comisie de indici sau un administrator cu experiență face selecția. Riscurile rămân, dar decizia de compoziție este externalizată.
A doua componentă, cea „sănătoasă”, este recurența. Nimeni nu știe în care lună va veni scăderea, așa că soluția este să investești constant — cu un tool de investiție recurentă sau manual, dar minimum o dată pe lună.
Bucură-te de corecție. O scădere în piață ar trebui privită ca o reducere la mall — „e același lucru, dar la nivel mental e mai dificil”, mai ales pentru investitorii aflați la prima experiență de acest fel.
Nu fi expus complet. Vechea maximă a pieței — cumpără când e sânge pe stradă, chiar dacă e sângele tău — nu funcționează dacă ești integral investit. Cine cumpără doar pentru rezultatul trecut și se sperie la prima reducere ajunge să vândă exact companiile în care credea cu o lună înainte, amplificând scăderea.
Pregătește-te pentru viteză. 2020 și 2022 au arătat cât de repede poate cădea și cât de repede se recuperează piața. Reducerile pot fi substanțiale — poate nu ca acum 20 de ani, dar rapide.
De unde vine „muniția”? Nu din bani ținuți fără randament. Tihon indică fonduri monetare sau titluri de stat ca instrumente în care poate sta cash-ul destinat momentelor de corecție — cu observația că titlurile cu scadențe lungi au propriul risc. Există un cost de oportunitate: renunți la o parte din randamentul de moment ca să fii pregătit. „Este mai înțelept să pierdem un pic din randament, dar să fim pregătiți.”
De unde poate veni următoarea corecție?
Principalul focar de risc identificat este chiar zona AI/tehnologie, cea care a atras cele mai multe resurse financiare. Momentul în care doar unele companii vor confirma că au meritat acele investiții este cel care ar putea declanșa corecția. La rezultate tendința e deja clară: dacă nu sunt excepționale sau perspectivele nu sunt „de la foarte bune în sus”, creșterile nu mai sunt incluse în preț și corecția vine cu procente mari.
Nu de la dobânzi
Tihon este mai rezervat privind dobânzile ca sursă de șoc: mișcarea dobânzii de referință este ea însăși o reacție la ce se întâmplă în piață, nu o surpriză care declanșează reacții agresive. BCE a făcut o singură mișcare anul acesta, iar Fed niciuna — la ultima ședință decizia de menținere nici nu a fost unanimă. „O ușoară răceală a Americii răcește toată lumea; în România deja facem gripă.”
Cât de atractivă mai e bursa de la București?
După ce indicatorii s-au dublat, argumentul evaluărilor ieftine s-a diluat. Dar Tihon răspunde „depinde pentru cine” și mută discuția pe cerere și ofertă. Gluma din piață — „acțiunile sunt limitate, banii sunt nelimitați” — descrie exact situația: free-float mic, un număr de companii care nu crește pe măsura investitorilor care intră.
Am depășit 300.000 de investitori, dar în fondurile mutuale sunt peste un milion, iar numărul crește. La aceștia se adaugă fondurile de pensii, cumpărători constanți pe bursă. Cu un asemenea rezervor de viitori cumpărători și fără o schimbare fundamentală, presiunea la cumpărare se poate menține — deci, da, piața rămâne atractivă, chiar dacă prin prisma indicatorilor este tot mai greu de spus asta.
Dividendul și-a pierdut întâietatea. Acum zece ani, un randament al dividendului de 10% era o obișnuință și principalul magnet. Astăzi lucrurile s-au inversat: investitorii sunt atrași în primul rând de aprecierea cotației. Dividendul rămâne relevant și încă bun — doar că mai mic, pentru că profitul nu a ținut pasul cu prețul acțiunilor. A trecut în subsidiar, dar România își păstrează ecartul de randament față de piețele internaționale.
Sectoare, FOMO și cazul Electrica
Piața locală rămâne dominată de energie, utilități și banking, iar principiul diversificării cere prezență în toate. La momentul acesta domină un FOMO generalizat — „se cumpără mai din toate”. Chiar și știrile mai puțin bune din energie nu au produs reacții semnificative: dacă vestea e negativă, i se găsește ceva pozitiv și, în cel mai rău caz, prețul nu crește, dar nici nu scade.
Întrebat de un cititor despre Electrica (EL) — o creștere „nefundamentată”, care merge pe urmele Transelectrica — Tihon nuanțează. Toate companiile beneficiază de un preț peste ce justifică fundamentul actual, iar acesta trebuie să prindă din urmă. Dar, privind media ultimilor ani, acțiunea „doar se echilibrează” după perioade lungi în care nu apărea în topuri și nu impresiona. A ieșit din pluton, iar la jumătatea creșterii Electrica ar fi greu de spus că se oprește; pe termen lung, fundamentele trebuie totuși să recupereze.
Ce oferă platforma Salt Bank
Pe partea de instrumente, Tihon a descris cum ajută aplicația la construcția portofoliului: o grupare pe sectoare, industrii și zone geografice funcționează ca o pâlnie de filtrare (ex. America → tehnologie → companii care nu au crescut peste un anumit prag), la finalul căreia se poate seta investiția recurentă. Un indicator de risc arată cum a reacționat fiecare companie în crize trecute — 2011, pandemie, război, downgrade-ul SUA — pentru a vedea dacă a fost mai rezilientă sau a scăzut peste piață.
Gama de produse disponibile:
- Patru fonduri mutuale, printre care unul care urmărește indicele ROTX — transferând rezultatele pieței locale către subscriitori.
- Acțiuni internaționale, cu posibilitatea de a cumpăra fracționar, începând de la 1 euro.
- ETF-uri (cele mai mari din lume).
- Expunere pe crypto și mărfuri printr-un produs tranzacționat la bursă (ETN) — nu deții efectiv un wallet; evoluția tinde spre 1:1, dar se pierde din costuri de administrare și spread.
- Titluri de stat Fidelis, care se pot subscrie din aplicație (situația urmând să se schimbe până la finalul anului), tranzacțiile fiind executate prin BT Capital Partners.
Clientela este un mix: cei care descoperă acum investițiile și cei cu vechime, atrași de comisioane și de comoditatea de a avea depozite, economii, credit și investiții în aceeași aplicație. Preferința observată se îndreaptă spre zona tehnologică — nu neapărat spre compania din topul tranzacțiilor — pentru că investitorii „au personalitate” și aleg ei.
Ce efect ar avea un downgrade?
Deși nedorit, un downgrade ar avea, în opinia lui Tihon, un impact limitat pe bursă. Logica ține tot de cerere: numărul de investitori tinde să crească, nu să scadă; fondurile locale și cele din Pilonul II nu își reduc plasamentele; o eventuală retragere a unor instituționali ar putea fi compensată de investitorii cu profil speculativ, care ar intra pe scăderi.
Adevărata reacție s-ar simți în zona titlurilor de stat, anticipativ, cu creșterea costurilor de finanțare — teoria economică clasică. Pe termen mediu, piața de titluri și obligațiuni va căpăta o pondere semnificativă din tranzacții, mai ales când vor apărea scadențe lungi (20–30 de ani): la ele, orice mișcare de 1% se traduce în volatilitate vizibilă, care va atrage și mai multe tranzacții.
Riscul numărul unu nu este o veste, ci nepregătirea: să fii expus complet într-o piață care „grafic arată ciudat”, fără resurse de intervenție când fundamentele se dezechilibrează de evoluția prețurilor. Antidotul rămâne recurența, o rezervă de lichiditate care produce ceva și disponibilitatea mentală de a cumpăra tocmai când toată lumea vinde. Într-o piață susținută de cerere — retail în creștere, peste un milion în fonduri, pensii care cumpără constant — atractivitatea BVB ține mai puțin de indicatori și mai mult de fluxuri. Iar întrebarea reală nu mai este cât de scumpă e piața, ci câți cumpărători mai sunt de intrat.
Citește și:
Acest material are caracter informativ și educativ și nu reprezintă recomandare de investiții, consultanță financiară sau invitație de a cumpăra ori vinde instrumente financiare. Opiniile aparțin invitatului și nu angajează publicația. Investițiile în instrumente financiare implică riscuri, inclusiv riscul pierderii capitalului. Randamentele trecute nu garantează rezultate viitoare. Consultați un specialist autorizat înainte de a lua o decizie de investiție.



