Piața petrolului pare tot mai deconectată de fundamentele fizice ale pieței, în condițiile în care prețurile țițeiului au revenit în mare parte la nivelurile de dinaintea conflictului. Investitorii mizează pe redeschiderea treptată a Strâmtorii Hormuz, pe îmbunătățirea exporturilor din Golf și pe reducerea riscurilor privind întreruperile de aprovizionare.
În multe privințe, piața se comportă ca și cum șocul geopolitic ar fi fost deja depășit. Totuși, piața fizică a petrolului transmite un semnal mai prudent.
Stocurile globale de petrol au coborât la cele mai reduse niveluri din ultimele patru decenii, lăsând piața cu una dintre cele mai mici rezerve de siguranță din istoria recentă. În condițiile în care stocurile sunt deja reduse, sistemul are o capacitate mult mai limitată de a absorbi o nouă perturbare a producției sau a transportului maritim.
În același timp, situația din jurul Strâmtorii Hormuz rămâne fragilă și departe de o normalizare completă. Deși ruta pare parțial redeschisă, condițiile de transport nu au revenit încă la nivelurile obișnuite, iar perspectiva rămâne incertă.
Costurile ridicate de asigurare, prudența operatorilor de tancuri petroliere și preocupările persistente de securitate arată că actualul context este departe de a reprezenta o soluție permanentă, în ciuda discuțiilor de la Doha.
În acest context, profilul de risc pentru prețurile petrolului pare tot mai asimetric. Piața pare să includă în prețuri un scenariu de normalizare lină a ofertei regionale, însă subestimează vulnerabilitatea pieței fizice după reducerea masivă a stocurilor, până la niveluri comparabile cu cele din 1984.
Dacă tensiunile geopolitice reapar sau transportul prin Strâmtoarea Hormuz este din nou afectat, combinația dintre stocurile istoric reduse și rezervele limitate de ofertă ar putea face ca prețurile petrolului să reacționeze mult mai puternic decât sugerează în prezent evaluările din piață.
