În 2024 și prima parte a anului 2025, economia României a încetinit vizibil, în ciuda unui consum foarte ridicat alimentat de politici fiscale și de venituri excesiv de relaxate. Cererea internă, departe de a stimula producția locală, s-a orientat masiv către importuri, generând valoare adăugată în economiile altor state și nu în România. Consecințele sunt clare: consumăm mult, dar producem prea puțin, iar diferența se reflectă în deficitul extern și în scăderea contribuției exporturilor la PIB.
Deși statul a rulat un deficit bugetar uriaș, de 9,3% din PIB, economia a crescut anul trecut cu numai 0,9%, un indicator al dezechilibrului profund dintre cerere și ofertă. Exporturile nete au tras economia în jos cu aproape 3 puncte procentuale, ceea ce arată că România nu duce lipsă de cerere, ci de capacitate de producție internă.
Deficite gemene, datorie accelerată și risc intergenerațional
Modelul de creștere bazat pe consum, importuri și împrumuturi a atins limita de sustenabilitate. Deficitul extern a ajuns la 8,2% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană, iar datoria publică se îndreaptă rapid spre pragul de 60% din PIB. România cheltuie deja mai mult pe dobânzi decât pe apărare, în timp ce nota de plată pentru îndatorarea accelerată va fi transmisă generațiilor viitoare.
Din acest motiv, ajustarea era inevitabilă. Alternativa la schimbare ar fi fost o corecție dureroasă, un „hard landing” al economiei. În schimb, România traversează un „soft landing”: o încetinire controlată, necesară pentru a restabili echilibrele macroeconomice.
De la consum la investiții: un nou model economic
După ani în care consumul a alimentat creșterea, motorul economic începe să se schimbe. În 2025 și 2026, investițiile devin principalul determinant al evoluției PIB, în timp ce consumul își pierde forța expansivă. Chiar și în scenariul unei stagnări în trimestrul IV, PIB-ul României ar încheia anul cu un plus de aproximativ 1,3%, semn că tranziția se produce gradual, fără șocuri spontane.
Această reașezare este binevenită. O economie sănătoasă are nevoie de capacitate de producție internă, de infrastructură și de un mediu competitiv care să atragă investiții private. România poate deveni o destinație atractivă pentru capital, dar pentru asta are nevoie de stabilitate, predictibilitate și politici fiscale coerente, nu experimente precum taxe pe cifra de afaceri care descurajează investitorii.
Miza uriașă a fondurilor europene: între oportunitate și risc
O șansă fără precedent se află în fața României: aproape 20 de miliarde de euro, echivalentul a 5% din PIB, sunt disponibili sub formă de fonduri europene – însă numai dacă sunt accesate la timp și implementate corect. Doar PNRR poate aduce în 2026 fonduri echivalente cu 2,7% din PIB, bani orientați aproape exclusiv către investiții. Atrase integral, aceste sume ar putea adăuga peste un punct procentual la creșterea economică într-un moment în care avansul PIB este de aproximativ 1%.
Mai mult, investițiile finanțate prin PNRR și Cadrul Financiar Multianual generează efecte pozitive pe termen lung: activează lanțuri economice, creează locuri de muncă, generează taxe și contribuie la dezvoltarea regională. Cheia este ca banii să fie investiți inteligent, nu risipiți în proiecte inutile.
Un exemplu de utilizare eficientă îl reprezintă componenta de transporturi din PNRR. Aproximativ 5,5 miliarde de euro sunt direcționați către autostrăzi, căi ferate și infrastructură rutieră, iar peste 55% din buget este deja contractat. România are astăzi 1.358 km de autostradă în exploatare și alte sute în execuție sau licitare, progres major realizat în bună parte datorită finanțărilor europene.
Disciplina fiscală și credibilitatea în fața investitorilor
Consolidarea fiscală începută recent a fost bine primită de piețe, reflectându-se în scăderea costurilor de finanțare ale statului. Investitorii reacționează la credibilitate, iar România trebuie să continue acest parcurs pentru a evita scenarii de risc precum pierderea ratingului de investiții, închiderea accesului la piețele de capital sau deprecierea accelerată a monedei.
Menținerea acestei încrederi depinde de evitarea derapajelor bugetare, de controlul cheltuielilor și de o colectare mai eficientă. În paralel, motorul pentru relansarea economică trebuie să rămână investițiile europene, care pot compensa efectele contracționiste ale politicii fiscale și pot pune economia pe o traiectorie sănătoasă.
Concluzie: investițiile sunt singura cale spre o creștere sustenabilă
România nu mai poate crește pe baza consumului finanțat prin datorie și importuri. Viitorul economic depinde de investiții – publice și private – iar fondurile europene reprezintă cea mai importantă resursă de dezvoltare din prezent. Pentru ca economia să revină pe o traiectorie solidă, este esențial ca autoritățile să absoarbă cât mai rapid aceste miliarde și să le direcționeze către proiecte strategice, cu impact real asupra competitivității.
Creșterea economică a României în următorii ani depinde în bună măsură de această ecuație: disciplină fiscală, administrație eficientă și investiții consistente. În lipsa lor, stagnarea ar putea deveni noua normalitate.
