Stagnarea economiei românești în trimestrul al doilea din 2026 confirmă o structură de creștere tot mai dezechilibrată: investițiile au devenit principalul pilon care susține PIB-ul, în timp ce consumul, industria și comerțul continuă să exercite presiuni negative. Economiștii ING își mențin prognoza privind o contracție de 0,5% a economiei României în 2026 și avertizează că riscurile rămân orientate în jos.
Institutul Național de Statistică a confirmat stagnarea PIB-ului României în trimestrul al doilea din 2026 comparativ cu precedentele trei luni. Pe seria brută, economia s-a contractat cu 0,4% față de aceeași perioadă din 2025, ceea ce a dus scăderea PIB-ului din prima jumătate a anului la 0,7%.
După avansuri modeste de numai 0,9% în 2024 și 0,7% în 2025, România se îndreaptă astfel spre prima contracție anuală a economiei de după 2020.
Investițiile fac aproape toată munca
Structura PIB-ului din perspectiva utilizării arată o economie tot mai dependentă de investiții.
Formarea brută de capital fix a crescut cu 16,5% față de anul anterior, având o contribuție pozitivă de 4,1 puncte procentuale la dinamica PIB. Practic, investițiile au fost elementul care a împiedicat economia să înregistreze o contracție mult mai severă.
La polul opus, consumul gospodăriilor a scăzut cu 3,1% în termeni reali, reducând creșterea economică cu aproximativ 1,9 puncte procentuale.
Comerțul exterior a avut, de asemenea, o contribuție negativă. Importurile au crescut cu 2,6%, într-un ritm superior exporturilor, care au avansat cu numai 1,4%.
În același timp, variația stocurilor a redus dinamica PIB cu încă 2 puncte procentuale, evoluție care poate reflecta o reducere prudentă a stocurilor de către companii, pe fondul cererii slabe și al încrederii reduse în economie.
Mesajul este unul destul de clar: investițiile reprezintă în prezent singurul motor important de creștere al economiei românești, în timp ce cererea internă continuă să acționeze ca o frână.
Construcțiile, excepția pozitivă într-o economie cu slăbiciuni generalizate
Imaginea este similară și dacă analizăm contribuția sectoarelor economice la formarea PIB.
Construcțiile au înregistrat o creștere de 15,3% în termeni reali, contribuind cu aproximativ 0,9 puncte procentuale la creșterea economică. Dinamica a fost susținută în principal de proiectele de infrastructură aflate încă în execuție.
Agricultura a avut, la rândul său, o contribuție pozitivă modestă, de aproximativ 0,1 puncte procentuale.
Majoritatea celorlalte sectoare au fost însă în teritoriu negativ.
Comerțul, transporturile și industria ospitalității au redus dinamica PIB cu aproximativ 1 punct procentual, în timp ce industria a avut o contribuție negativă de 0,7 puncte procentuale, producția industrială scăzând cu 4,2%.
Activitățile imobiliare au redus creșterea cu încă 0,5 puncte procentuale, iar sectorul IT&C a intrat, de asemenea, în teritoriu negativ.
Activitățile recreative, culturale și alte servicii au oferit un anumit sprijin economiei, însă contribuția lor nu a fost suficientă pentru a compensa slăbiciunea generalizată din celelalte servicii de piață.
Trimestrul al treilea începe tot sub semnul slăbiciunii
Datele cu frecvență ridicată nu indică, pentru moment, o revenire rapidă bazată pe consum.
Vânzările cu amănuntul au scăzut cu 6% în iulie față de aceeași lună din 2025, iar în primele șapte luni ale anului declinul a ajuns la 5,7%.
Toate marile categorii de produse au înregistrat scăderi, cele mai importante fiind în zona produselor nealimentare, urmate de alimente, băuturi și tutun și de carburanți.
România a înregistrat în luna iulie cea mai severă scădere anuală a vânzărilor cu amănuntul din Uniunea Europeană, într-un context în care media blocului comunitar indica o creștere de aproximativ 1%.
Industria rămâne, de asemenea, într-o poziție fragilă. Producția industrială a scăzut cu 3,5% în prima jumătate a anului, iar industria prelucrătoare s-a contractat cu 6% în iunie față de aceeași perioadă din 2025.
Potrivit ING, aceste evoluții sugerează mai degrabă continuarea unui declin industrial care durează de mai mulți ani decât o deteriorare temporară a activității.
Revenirea economiei ar putea deveni mai vizibilă abia în 2027
Economiștii ING estimează că activitatea economică se va îmbunătăți doar gradual în a doua jumătate a anului.
Chiar dacă încrederea consumatorilor și cererea internă ar începe să se redreseze, efectele ar veni probabil prea târziu pentru a modifica semnificativ rezultatul economic din 2026. O parte importantă a beneficiilor s-ar transfera astfel în 2027, prin efectul statistic de carry-over.
Structura actuală a economiei ar putea persista în lunile următoare: consum slab și investiții puternice pe partea de utilizare a PIB, respectiv industrie fragilă și construcții reziliente pe partea de producție.
Finalizarea și deschiderea unor proiecte de infrastructură în a doua parte a anului ar putea sprijini productivitatea și încrederea în economie.
Există însă și riscul ca ritmul investițiilor să încetinească pe măsură ce perioada de implementare a proiectelor finanțate prin Mecanismul de Redresare și Reziliență – RRF/PNRR se apropie de final.
Fondurile din programul european SAFE, precum și cele de coeziune ar putea compensa parțial această încetinire.
ING menține prognoza de contracție economică de 0,5% în 2026
Datele detaliate pentru trimestrul al doilea îi determină pe economiștii ING să mențină prognoza privind o contracție de 0,5% a PIB-ului României în 2026.
Riscurile sunt însă mai pronunțate și rămân orientate în jos.
O revenire mai lentă a consumului populației, întârzieri în implementarea proiectelor de investiții sau continuarea slăbiciunii industriale ar lăsa economia cu foarte puține surse alternative de creștere.
La acestea se adaugă incertitudinile generate de evoluțiile politice interne, deciziile agențiilor de rating privind datoria suverană și volatilitatea de pe piețele internaționale de energie.
În scenariul în care investițiile continuă să susțină economia, iar presiunile asupra ratingului suveran nu se amplifică, ING estimează o revenire a creșterii economice la 2,2% în 2027.
Pentru moment însă, România funcționează ca o „economie cu un singur motor”. Iar acel motor este reprezentat de investiții. Capacitatea lor de a rămâne la turație ridicată va fi esențială pentru evitarea unei contracții economice mai profunde în 2026.
