După săptămâni de volatilitate extremă generată de conflictul din Orientul Mijlociu și de teama blocării Strâmtorii Hormuz, piețele au marcat un raliu puternic care a readus principalii indici americani aproape de maximele istorice. Invitat în emisiunea Feel the Markets, Sergiu Mandiș a analizat motoarele acestei reveniri, sezonul raportărilor financiare și modul în care un investitor profesionist ar trebui să citească semnalele pieței în actualul context.
De ce a cedat narativul „recesiunii iminente”
Corecția inițială a piețelor a fost declanșată de anticiparea blocării circulației prin Strâmtoarea Hormuz ca urmare a reacției Iranului la atacurile SUA și Israelului. Analiștii începuseră deja să vehiculeze scenarii de recesiune, iar Mandiș recunoaște că ar fi dat dreptate acestor estimări dacă strâmtoarea ar fi fost blocată pentru o perioadă lungă — efectele s-ar fi răsfrânt nu doar asupra sectorului energetic, ci și asupra celui agricol și a multor altor ramuri. Liniștea a venit însă din două direcții: economia americană s-a dovedit mult mai rezilientă la șocul energetic decât se anticipa, iar SUA, în calitate de exportator major de energie, poate absorbi o creștere a inflației de aproximativ 1% în schimbul beneficiilor limitării exporturilor din Golful Persic.
Al doilea driver al revenirii a fost confirmarea faptului că investițiile în AI nu au atins încă maturitatea. Amazon a anunțat comenzi mult peste așteptări, TSMC a raportat o creștere lunară a veniturilor peste consens, iar ASML a transmis un mesaj optimist privind cererea globală. Raliul s-a concentrat inițial pe Magnificent Seven, extinzându-se ulterior către companiile din zona data centers, AI, energie nucleară și quantum computing. „Dacă ne uităm la Amazon, TSMC și ASML, toate sunt foarte optimiste în privința veniturilor pentru viitor”, subliniază Mandiș, adăugând că atâta timp cât există cash în economie și companiile mari generează ele însele cash flow, se găsesc soluții și se adaptează.
Inflația: un punct procentual în plus nu sperie piețele
Întrebat unde se vor duce prețurile și inflația în perioada următoare, Mandiș a oferit o perspectivă nuanțată: totul depinde de durata limitării circulației prin Hormuz. Dacă problema persistă până în toamnă, efectele s-ar putea răsfrânge asupra economiei. Pe termen lung însă, „când e vorba de limitarea ofertei, economiile găsesc soluții, se adaptează și s-ar putea chiar să iasă mai bine din situație”.
Semnalele de adaptare globală
Baltic Dry Index — în creștere, cu componentele Cape Size și Panama Index arătând trafic maritim intens Brazilia-China și prin Canalul Panama.
Dow Jones Transportation Index — culmea, în creștere, confirmând că piețele găsesc rute alternative și soluții logistice.
Prețul TTF în Europa — a început să scadă, semn că bătrânul continent se adaptează rapid la limitarea fluxurilor de gaz din Qatar.
O observație interesantă vizează structura inflației americane: componenta energetică a crescut puternic (+12,9% year-on-year în martie pentru energia inclusă în CPI), dar inflația pe servicii a scăzut. „Asta denotă că creșterea productivității muncii și influența AI în societate au dus la scăderea prețurilor la servicii”, explică Mandiș. Companiile SaaS au fost puternic corectate, însă cele mari vor rezista pentru că au ecosisteme bine construite. Presiunea pe prețuri va continua — parțial pentru că aceste companii își pot permite reducerile datorită productivității crescute generate de AI, parțial din cauza presiunii clienților. Marjele vor fi însă păstrate, mai ales pentru companiile care deservesc clienți corporate mari, greu de migrat către alte soluții.
Creditul privat: trigger sau alarmă falsă?
Întrebat despre interesul Trezoreriei americane pentru datele firmelor private de credit, Mandiș este rezervat în privința riscului sistemic. Fondurile de credit privat atrag în principal investitori profesionali, iar în cazul unui apel în marjă sau al unei nevoi de cash, aceste active sunt ultimele lichidate — un ciclu durează între 7 și 10 ani, iar lichidarea anticipată vine cu un haircut considerabil.
„Cererile de răscumpărare din partea investitorilor nu mi le explic prin nevoia de cash, ci mai degrabă prin teama că anumite companii din zona SaaS și AI sunt supra-îndatorate. Unii investitori au început să-și pună întrebări în privința posibilelor default-uri.”
— Sergiu Mandiș
Totuși, Mandiș atrage atenția că o agravare a situației din Iran ar putea genera un spillover — un rush to cash ar forța fondurile private să vândă la orice preț, ceea ce ar putea propaga presiunea și asupra instrumentelor lichide prin apeluri în marjă.
Sezonul raportărilor: băncile depășesc așteptările
Băncile americane au început foarte bine sezonul de raportări, toate cele care au publicat rezultate depășind consensul analiștilor. Cazul Goldman Sachs este însă instructiv: banca a câștigat mai puțin decât se aștepta piața din net interest income, dar a compensat din business management și din tranzacționare, beneficiind de volatilitatea piețelor. Un semnal important: Goldman Sachs și-a majorat provizioanele pentru pierderi din credite, ceea ce sugerează așteptarea unor turbulențe. Mandiș avertizează că, dacă acele turbulențe nu se materializează, provizioanele se transformă în profituri în perioada următoare — un mecanism care poate fi uneori și un „truc contabil”.
Un element care i-a atras atenția invitatului a fost momentul în care bancherii de la UBS și alți analiști majori au ridicat așteptările de câștiguri pentru S&P 500 — de la 7% la 8-8,5% pentru 2026 — exact în perioada în care piețele scădeau din cauza temerilor legate de Hormuz. „Mi-a atras atenția momentul”, spune Mandiș, sugerând că acesta a fost un răspuns la semnalele optimiste venite de la Amazon, TSMC, ASML și Netflix.
„Buzunarele goale” ale pieței: unde caută oportunități un profesionist
Una dintre cele mai interesante idei din discuție vizează structura internă a pieței. Deși indicii sunt aproape de maxime istorice, Mandiș atrage atenția că există „buzunare goale” — sectoare și industrii care s-au corectat puternic și oferă potențial. Dă exemplul companiilor din nuclear energy cu contracte pe termen lung de furnizare de energie, al căror preț a fost puternic corectat după hype-ul de acum trei luni.
Criterii pentru selecția companiilor corectate
Ecosistem puternic — Companii cu clienți Fortune 500 care sunt greu de înlocuit. Oracle, Adobe, Salesforce sunt exemple menționate.
Marje sustenabile — Chiar dacă prețurile produselor scad, aceste companii pot umbla la costuri datorită productivității crescute prin AI.
Discount atractiv — Căutarea în ETF-uri precum IGV pentru identificarea componentelor cu potențial de revenire.
Mandiș subliniază că aceste exemple nu reprezintă recomandări de investiții, ci ilustrații ale tipului de analiză pe care un investitor profesionist ar trebui să o efectueze. Principiul de bază: productivitatea crescută permite companiilor să păstreze marjele chiar și într-un mediu cu prețuri sub presiune.
Aur, argint și agricultură: pozițiile de hedge
Corecția recentă a aurului, în ciuda așteptărilor de creștere continuă, nu este explicată de Mandiș prin vânzările Băncii Turciei, ci prin lichidarea unor fonduri care au depășit limitele de expunere. Propria sa echipă a redus expunerea pe aur din același motiv, dar a reluat achizițiile, considerând că aurul rămâne un hedge bun pentru volatilitatea geopolitică, chiar dacă nu a performat explicit în episodul Hormuz. Argintul a fost reinițiat ca poziție speculativă săptămâna aceasta.
⚠ Alertă tactică pe sectorul agricol: Mandiș a dezvăluit că a inițiat poziții pe grâu și porumb ca protecție în scenariul unei crize prelungite cu acces limitat la îngrășăminte chimice. Acestea nu sunt poziții strategice, ci tactice — un hedge pentru economiile asiatice dependente de importurile de cereale, unde o penurie alimentară la anul ar putea genera disrupții majore.
Metodologia top-down: de la macro la companie
Întrebat despre abordarea analitică, Mandiș detaliază un proces riguros top-down: pornind de la economie și așteptările de creștere GDP, trecând prin sectoare și industrii, până la nivelul companiei individuale. Dacă PIB-ul crește cu 2%, o companie de calitate ar trebui să crească cu 12% — iar dacă realizează doar 6%, analistul trebuie să înțeleagă de ce.
„Noi nu vedem pădurea din cauza copacilor, pentru că ne uităm la randamente, nu gândim pe termen lung. Ne uităm la anul acesta ce am făcut sau la luna aceasta. Nu suntem investiți în business-uri, ci în niște acșiuni care trebuie să crească.”
— Sergiu Mandiș
Un principiu important evidențiat: alfa se generează uitându-te la ce nu merge bine în portofoliu, nu la ce merge bine. Realocarea trimestrială este esențială, iar rotația de sectoare, pentru a nu fi în pierdere, necesită cunoaștere profundă a sectoarelor respective — altfel, statistic, este o modalitate sigură de a pierde bani.
Structura unei poziționări profesioniste
Alocarea standard per poziție în portofoliile clienților
Alocarea standard în portofoliul personal
Maxim acceptat pentru pozițiile very high conviction
Numărul instrumentelor dintr-un portofoliu diversificat
Verdict: optimism precaut cu ochii pe consum și cash
Piețele urcă nu pentru că riscul a dispărut, ci pentru că se uită dincolo de el — în surdină a trecut Strâmtoarea Hormuz, pe primul plan au venit raportările financiare. Rata de creștere a GDP-ului în SUA a scăzut, iar așteptările de PIB pentru Europa sunt în declin — indicatori care trebuie urmăriți cu atenție. Consumul american și nivelul de cash în piață sunt cele două metrici-cheie de monitorizat. O degradare a acestor indicatori ar putea genera trigger-ele pentru o corecție serioasă. Semnalele de distribuție din partea investitorilor mari trebuie corelate permanent cu evenimentele macro — „un punct procentual diferență pe termen lung înseamnă foarte mult”.
