AML- combaterea spălării banilor

Combaterea spălării banilor (AML – în engl. anti money laundering) se referă la un set de proceduri, legi și reglementări menite să stopeze practica generării de venit prin acțiuni ilegale. Spălarea banilor este procesul prin care infractorii încearcă să ascundă originea și posesia reală a veniturilor provenite din activități ilegale. Fenomenul de „spălare a banilor” a apărut cu mult timp în urmă, fiind legat de istoria comerțului și apariția sistemului bancar, fiind „consacrat” în timpul prohibiției din SUA când vânzarea de băuturi alcoolice și jocurile de noroc au condus la îmbogățirea fără precedent a celor care practicau aceste activități. Reglementările privind AML solicită instituțiilor bancare – încă de la deschiderea conturilor – să se asigure prin verificări speciale că viitorii clienţi nu contribuie la activitățile de spălare a banilor în activităţile desfăşurate. Băncile trebuie să verifice de unde provin sumele mari de bani, să monitorizeze activitățile suspecte și să raporteze tranzacțiile în numerar care depășesc o anumită valoare. Pe lângă respectarea legilor privind AML, instituțiile financiare trebuie să se asigure de faptul că clienții au luat la cunoştinţă aceste legi și să îi îndrume corespunzător pentru a nu încălca prevederile legale. Legea și reglementările anti-spălare bani vizează activități ce includ manipularea pieței, comerțul cu bunuri ilegale, deturnarea fondurilor publice și evaziunea fiscală, precum și activitățile care urmăresc să ascundă aceste fapte. În România, spălarea banilor este o infracțiune definită în art. 29 din Legea 656/2002. Art. 269 din Codul Penal.